Ghețarul Thwaites, situat în vestul Antarcticii, trece printr-un proces de topire mult mai accelerat decât indicau previziunile științifice anterioare. Această masă de gheață, care are o suprafață comparabilă cu statul american Florida, contribuie deja cu aproximativ 4% la creșterea actuală a nivelului mărilor. Dacă acest bazin glaciar s-ar topi complet, acesta ar putea ridica nivelul oceanelor cu peste 60 de centimetri.
Noul studiu, publicat în revista Nature Communications, a evidențiat erori majore în modelele climatice utilizate până în prezent. Cercetătorii au descoperit că linia de ancorare, zona unde ghețarul încetează să mai stea pe fundul mării și începe să plutească, este mult mai agitată decât se presupunea. Imaginile capturate de sateliți arată o fâșie lată prin care apa oceanului intră și iese sub ghețar odată cu fluxul mareelor.
Acest mecanism permite apei relativ calde a oceanului să pătrundă sub masa de gheață, provocând topirea acesteia de la bază. Din cauza acestui proces nerealizat în calculele vechi, viteza de retragere a lui Thwaites a fost subestimată de patru ori în ultimii ani. Noul model de calcul a fost calibrat pe baza unor observații satelitare care acoperă o perioadă de peste 25 de ani.
Rolul de baraj al ghețarului Thwaites este critic pentru stabilitatea altor mase de gheață din spate. Prăbușirea sa ar putea declanșa pierderi mult mai mari, ducând la o creștere a nivelului mării de câțiva metri. Cu noile calcule incluse, contribuția acestui ghețar la creșterea nivelului oceanului ar putea ajunge la 30 de milimetri până în anul 2100, ceea ce reprezintă de aproximativ două ori mai mult decât estimările vechi.
Pe fundul mării, două creste subacvatice funcționează momentan ca niște frâne pentru alunecarea ghețarului. Una dintre acestea, creasta Mouginot, ar putea fi depășită înainte de sfârșitul acestui secol. Cercetătorii estimează că există o probabilitate de 60% ca Thwaites să piardă contactul cu această creastă până în 2100, iar în anumite scenarii acest fenomen ar putea apărea chiar din anul 2038.
Fenomenul de topire a ghețarilor continentali este o componentă centrală a schimbărilor climatice globale care afectează nivelul oceanelor. Monitorizarea acestor structuri masive de gheață este esențială pentru a înțelege riscurile de inundații coastiere. Deși studiul nu stabilește o dată exactă pentru o eventuală prăbușire totală, acesta indică faptul că riscul de inundații și numărul de oameni expuși ar putea fi mult mai mari decât se credea anterior.