Încălzirea Oceanului Pacific provoacă schimbări neobișnuite în circulația maselor de apă, afectând modul în care acestea circulă între suprafață și adâncuri. Un studiu recent arată că în anumite regiuni apa „tânără” va deveni mai „bătrână”, în timp ce în alte zone se va observa fenomenul invers. Aceste modificări ale circulației ar putea influența direct nivelurile de oxigen și condițiile de viață pentru organismele marine pe parcursul următorului secol.
În terminologia oceanografică, „vârsta” apei nu indică vechimea cronologică, ci timpul scurs de la ultima interacțiune a masei de apă cu atmosfera de la suprafață. Apa este considerată „tânără” atunci când a părăsit recent suprafața, în timp ce apa „bătrână” este cea care a rămas izolată în adâncuri pentru perioade lungi. În timpul acestei izolări, oxigenul este consumat treptat de bacterii, organisme marine și diverse reacții chimice, fără a mai putea fi reîmprospătat prin contactul cu aerul.
Cercetătorii de la Universitatea California din San Diego au utilizat un model de circulație oceanică pentru a simula evoluția acestor procese pe o perioadă de 100 de ani. Rezultatele, publicate în revista AGU Advances, indică faptul că fenomenul va fi deosebit de pronunțat în termoclina superioară a Pacificului, situată la adâncimi de aproximativ 200 până la 1.000 de metri. Această zonă reprezintă trecerea critică între stratul cald de la suprafață și apele reci din adâncuri.
În Pacificul de Nord subtropical, procesul de amestecare dintre straturi se încetinește, ceea ce face ca apa să rămână izolată mai mult timp și să devină mai „bătrână”. În schimb, în Pacificul tropical se observă un efect opus, unde vârsta medie a apei scade deoarece în regiune pătrunde mai puțină apă veche din straturile inferioare. Acest contrast este determinat de o combinație între încălzirea bazinului Pacific și influența termică exercitată de Oceanul Austral din jurul Antarcticii.
Schimbările climatice pot accelera acest proces deoarece apa mai caldă este mai puțin densă, ceea ce face ca amestecarea straturilor să fie mai dificilă. Deși studiul nu analizează direct impactul asupra ecosistemelor, autorii menționează că Pacificul de Nord ar putea înregistra cele mai importante schimbări privind capacitatea apelor de a susține viața. Pentru zonele care au deja niveluri reduse de oxigen, pierderea suplimentară de oxigen în următorul secol nu ar trebui să fie foarte accentuată.
Fenomenele de circulație oceanică sunt esențiale pentru reglarea climei globale și a ciclurilor biogeochimice de pe planetă. Schimbările în termoclina oceanelor afectează modul în care căldura și nutrienții sunt distribuiți în întregii coloane de apă. Monitorizarea acestor procese este vitală pentru a înțelege cum răspund ecosistemele marine la creșterea temperaturilor globale cauzată de activitatea umană și pentru a îmbunătăți precizia modelelor climatice actuale.