Institutul de Lingvistică al Academiei Române a intervenit oficial pentru a clarifica natura gramaticală a termenului „supat”, în urma unei controverse care a apărut recent în mediul online. Instituția a precizat că „supat” este un substantiv neutru, având formele de singular „un supat” și plural „două supaturi”. Această intervenție a fost necesară pentru a liniști dezbaterile legate de corectitudinea utilizării acestui cuvânt în limba română.
Conform lingviștilor, cuvântul poate fi articulat, devenind „supatul”, și poate fi utilizat după o prepoziție, de exemplu în construcția „în supat”. Analiza experților arată că termenul derivă din construcția „sub pat”, unde „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv, dar cele două cuvinte se scriu separat. În schimb, atunci când „supat” este folosit pentru a desemna spațiul dintre pat și dușmea, acesta reprezintă o unitate lexicală distinctă de construcția originală.
Documentația lingvistică arată că acest tipar de unire a prepoziției cu substantivul este cunoscut și în alte cazuri, rezultând adverbe precum „acasă”, „aseară” sau „deodată”. Din acest proces de formare au rezultat și alte substantive, printre care „subsol”, „deochi” sau „fărădelege”. În cazul lui „supat”, lingviștii explică faptul că, în anumite situații, cele două elemente stau atât de aproape unul de celălalt încât spațiul dintre ele dispare prin uzul limbii.
Specialiștii subliniază că „supat” nu este o invenție a DOOM3 și nici o noutate din anul 2021, termenul figurând deja în DOOM2 din anul 2005. Cuvântul este marcat ca fiind de registru „pop.”, ceea ce indică faptul că este un termen popular sau regional. Existența sa este documentată în Dicționarul (tezaur) al limbii române prin fragmente folclorice și opere ale unor autori precum Iordache Golescu, Negruzzi, Hogaș sau Sadoveanu.
Institutul de Lingvistică a menționat că un dicționar are rolul de a inventaria cuvintele folosite de vorbitori, nu de a impune înlocuirea unor expresii precum „sub pat” cu „supat”. De asemenea, experții au reacționat la glumele de pe internet, precum „sumasă” sau „sufarfurie”, precizând că, deși creativitatea este apreciată, pentru a intra într-un dicționar este necesar uzul, răspândirea și atestările oficiale.
În limba română, procesul de fuziune a cuvintelor prin unirea prepozițiilor cu substantivele este un fenomen lingvistic recunoscut, care a generat numeroase forme lexicale utilizate în vorbirea curentă. Acest proces transformă structuri simple în unități de sens noi, marcând evoluția naturală a limbii în funcție de modul în care vorbitorii aleg să combine elementele gramaticale în comunicarea de zi cu zi.