Epava submarinului german U-864, aflată la o adâncime de 150 de metri în largul insulei norvegiene Fedje, reprezintă o amenințare ecologică latentă. Sub această locație de mare adâncime, nava militară transporta, conform documentelor istorice, un încărcătură de 1.867 de containere cu mercur. Această substanță extrem de toxică poate rămâne activă în mediul marin timp de secole, generând temeri serioase pentru integritatea ecosistemului local din apropierea coastelor norvegiene.
Submarinul a fost scufundat pe 9 februarie 1945, în timpul unei misiuni de transport de echipament militar și specialiști către Japonia. În acea perioadă, războiul se apropia de sfârșit, iar U-864 încerca să sprijine industria de armament a Imperiului Nipon. Totuși, misiunea a fost întreruptă brusc după ce submarinul britanic HMS Venturer a interceptat și torpilat nava germană, în urma decriptării unor transmisiuni radio, provocând ruperea submarinului în două părți.
Incidentul a fost unul unic în istoria conflictelor subacvatice, fiind singurul caz documentat în care un submarin a scufundat un alt submarin. În urma atacului, toți cei 73 de membri ai echipajului germani au pierit, iar epava a zăcut uitată pe fundul oceanului timp de decenii. Abia în anul 2003, nava militară norvegiană KNM Tyr a reușit să localizeze resturile, confirmând faptul că sedimentele marine acoperiseră parțial structura ruptă.
În mai 2025, Administrația Maritimă Norvegiană (Kystverket) a utilizat tehnologii avansate, precum vehicule subacvatice operate de la distanță (WROV) și camere 4K, pentru a monitoriza situația. O tentativă de recuperare parțială a încărcăturii efectuată în 2026 a demonstrat cât de periculoasă este această operațiune. Deși au fost scoase 22 de containere, aproximativ 80% dintre acestea erau deja avariate, provocând scurgeri de substanțe toxice în apă în timpul procesului.
Autoritățile se confruntă acum cu o dilemă între recuperarea completă a mercurului și riscul de a elibera poluanți suplimentari în mediu. Administrația Maritimă Norvegiană a comunicat în 2026 că acoperirea epavei ar putea fi soluția cea mai sigură, deși aceasta necesită monitorizare constantă. Locuitorii din Fedje rămân îngrijorați, deși testele periodice efectuate pe pești și crustacee au indicat până în prezent valori ale mercurului stabile sau scăzute.
Mercurul este un metal greu care, în sedimentele marine, poate fi transformat de microorganisme în metilmercur. Această substanță se acumulează în lanțul trofic, afectând direct viața marină și, în final, sănătatea oamenilor. Din cauza capacității sale de a nu se degrada ușor în natură, prezența acestui metal în fundul mării reprezintă o problemă de protecția mediului cu impact pe termen foarte lung.