În anul 1906, Ecaterina D. Nicolaescu a intrat în istoria litoralului românesc prin preluarea administrării primelor băi de la Mamaia. Într-o perioadă în care lumea afacerilor era controlată aproape exclusiv de bărbați, această femeie din Constanța a devenit prima antreprenoare a noii stațiuni. Documentele vremii o desemnează oficial drept „anteprenoare”, marcând un moment de referință pentru antreprenoriatul feminin din regiune, chiar și în contextul unei zone care era atunci o simplă întindere de nisip.
Ecaterina D. Nicolaescu, soția unui tipograf, a urmat exploatarea Băilor de la Vii după ce acelea nu au mai putut fi utilizate. Un studiu academic despre apariția antreprenoriatului feminin în România o menționează pe aceasta ca fiind prima antreprenoare a stațiunii Mamaia. Această trecere la administrarea noului stabiliment balnear a venit într-un moment în care implicarea femeilor în comerț era mult mai puțin obișnuită decât în prezent, reprezentând o schimbare socială semnificativă.
Infrastructura preluată de antreprenoare era complexă și bine organizată conform documentelor de predare-primire. Ecaterina Nicolaescu a administrat 112 cabine fixe, împărțite egal cu câte 56 pentru femei și 56 pentru bărbați, plus 80 de gherete mobile, dintre care 45 pentru bărbați și 35 pentru femei. Inventarul includea și o baracă aflată în construcție, destinată personalului, spălătoriei și propriei activități, oferind o imagine clară asupra modului în care funcționa prima stațiune modernă de la Marea Neagră.
Responsabilitățile financiare și operaționale ale antreprenoarei au fost considerabile pentru acea perioadă. Ecaterina D. Nicolaescu a plătit suma de 6.572 de lei pentru administrarea băilor, o cifră foarte mare la acele timpuri. Pe lângă gestionarea cabinelor, ea trebuia să asigure lenjeria, costumele de baie și serviciile necesare, inclusiv asistența medicală asigurată de doctorul Sarafidi. Rolul său a fost confirmat oficial la data de 1 iulie 1906, când consilierul Achil Zissu a consemnat predarea stabilimentului.
Proiectul de transformare a zonei Mamaia a fost susținut de primarul Constanței, Ion Bănescu, prin investiții masive. Costul construcției stabilimentului a ajuns la 105.380,13 lei, conform datelor istorice citate de Virgil Coman. Pentru dezvoltarea stațiunii au fost implicați arhitectul Petre Antonescu și peisagistul francez Edouard Redont. Infrastructura a fost completată de calea ferată Constanța–Mamaia Băi, deschisă cu un an înainte, facilitând accesul celor aproximativ 45.000 de turiști care au vizitat plaja în sezonul 1906.
Istoria turismului de la Marea Neagră a început prin eforturi de organizare administrativă și investiții în infrastructură de bază. Înainte de dezvoltarea masivă a hotelurilor și a complexelor moderne, stațiunile se bazau pe cabine de baie separate și servicii de transport feroviar. Această etapă de început a pus bazele unei industrii turistice care, prin proiecte de arhitectură și amenajări peisagistice, a transformat zonele virgine în destinații de vacanță recunoscute.