Un raport strict secret elaborat în anul 1968, care a fost publicat recent de către CNSAS, dezvăluie mecanismele prin care bunuri de valoare au fost transferate în perioada comunistă. Documentul descrie modul în care obiecte de lux au fost direcționate către cadre de conducere din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Această procedură a permis oficialilor să achiziționeze bunuri de la prețuri considerabil reduse, subminând astfel principiul egalității promovat de regimul de atunci.
Conform datelor din raportul respectiv, obiectele de valoare provineau din vilele care erau destinate consilierilor sovietici. Printre bunurile care au făcut obiectul acestor tranzacții se numără mobilierul de calitate, diverse covoare și obiecte de artă. Aceste bunuri au fost transferate către cadrele MAI prin procese de evaluare internă, care au facilitat vânzarea lor la prețuri descrise drept derizorii.
Procesul de achiziție nu a fost unul standard, ci a implicat mecanisme specifice de facilitare pentru membrii elitei de conducere. Raportul menționează că transferul bunurilor către cadrele ministerului s-a realizat prin aplicarea unor reduceri semnificative de preț. În plus, oficialii beneficiați de aceste facilități au avut posibilitatea de a efectua plățile în rate, ceea ce a făcut achiziția de obiecte de lux mult mai accesibilă pentru acești oameni.
Aceste tranzacții au avut loc într-un context în care accesul la bunuri de valoare era strict controlat și rezervat unei anumite categorii de funcționari. Prin utilizarea evaluărilor interne, autoritățile au putut gestiona distribuția acestor bunuri de la consilierii sovietici către membrii ministerului. Această practică evidențiază existența unor inegalități majore în cadrul structurii de putere, în ciuda retoricii oficiale despre o societate egalitară.
Documentul publicat de CNSAS oferă o imagine clară asupra modului în care resursele și bunurile de lux erau distribuite în cadrul aparatului de stat. Prin combinarea reducerilor de preț cu sistemul de plată în rate, cadrele MAI au putut acumula proprietăți și obiecte de artă. Acest sistem de transfer a fost organizat în mod secret, fiind documentat oficial abia prin acest raport de arhivă din anul 1968.
În perioada comunistă, structura socială era oficial bazată pe egalitate, însă în realitate, accesul la bunuri de lux era limitat de statutul politic sau profesional. Instituțiile de stat controlau strict distribuția resurselor, iar elitele administrative beneficiau de privilegii economice și de acces la bunuri care nu erau disponibile restului populației. Acest raport din 1968 confirmă existența unor mecanisme de privilegiu ascunse sub formă de tranzacții interne.