Dimitrie Brândză, un medic, naturalist și botanist de excepție, s-a născut pe 22 octombrie 1846 în satul Viișoara, județul Botoșani. Activitatea sa profesională a fost esențială pentru dezvoltarea cercetării științifice în România, într-o perioadă în care țara își consolida instituțiile moderne. Numele său este strâns legat de Grădina Botanică din București, instituție care îi poartă astăzi numele, datorită eforturilor sale de reorganizare și extindere a acestui centru de cercetare.
Interesul pentru natură a început încă din copilărie, când aduna plante, insecte și observa o păsări. În 1864, la vârsta de 18 ani, a plecat la Paris pentru a studia științe naturale și medicină, obținând doctoratul în medicină în 1869. Această formare europeană i-a oferit instrumentele necesare pentru a identifica plantele medicinale și pentru a înțelege legătura dintre botanică, agricultură și industrie, elemente fundamentale pentru dezvoltarea practică a societății românești.
După revenirea în țară, Brândză a activat ca medic și profesor în Iași, înainte de a deveni profesor la Universitatea din București în 1874. În această perioadă, el a predat botanică și zoologie, susținând nevoia de colecții bine organizate, ierbare și biblioteci pentru studiu. Recunoașterea activității sale a venit în 1879, când a fost ales membru titular al Academiei Române, ocupând ulterior funcția de vicepreședinte al acestei instituții între 1892 și 1895.
Un moment de referință în cariera sa a fost publicarea lucrării „Prodromul florei române” în 1883, prin care a sistematizat informațiile despre plantele din Moldova și Țara Românească. Această lucrare a oferit un limbaj științific comun și a permis documentarea locurilor de creștere a speciilor. Cercetarea sa a avut și o dimensiune economică, oferind cunoștințe utile pentru agricultura de atunci, care ocupa un loc central în economia țării.
Deși Grădina Botanică fusese înființată în 1860 de Carol Davila, Brândză a jucat un rol crucial în transformarea ei într-un centru modern. El a susținut necesitatea unui teren adecvat, proces care a culminat în 1884 cu alocarea terenului și fondurilor necesare pentru amplasamentul actual din zona Cotroceni. Astfel, a transformat o instituție legată de învățământul medical într-un spațiu organizat pentru conservarea colecțiilor vii și a speciilor din diverse regiuni climatice.
În prezent, Grădina Botanică din București ocupă aproximativ 18 hectare și include sere, un muzeu botanic și un herbar cu sute de mii de specimene. Aceste colecții istorice, dezvoltate de generații de specialiști începând cu perioada lui Brândză, sunt esențiale pentru studiul schimbărilor climatice și al biodiversității. Instituția rămâne un pilon al educației ecologice și al cercetării științifice, menținând moștenirea documentării sistematice a lumii vegetale.