Dezastrul de la Turtucaia din anul 1916 nu a fost rezultatul lipsei de curaj a soldaților români, ci al deciziilor eronate ale conducerii militare de la cel mai înalt nivel. Colonelul Remus Macovei, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala județeană Constanța, explică faptul că militarii au fost victimele unor trădători și ale unei pregătiri deficiente. În loc să fie lăudați pentru curaj, soldații au fost lăsați fără armament modern și fără instruire adecvată pentru condițiile războiului de atunci.
Conform declarațiilor colonelului, o parte din responsabilitate aparține generalului Vasile Zottu, care a transmis planul de campanie adversarilor. Totodată, Marele Stat Major a eșuat în dotarea armatei, în timp ce Dumitru Iliescu și clica sa s-au ocupat de afaceri și de propriile interese în detrimentul pregătirii trupelor. Generalul Mihail Aslan a preferat viața socială de la Jockey Club, oferind asigurări false că Turtucaia va deveni „Verdunul României”, fără a asigura o strategie reală.
O altă figură criticată este generalul Constantin Teodorescu, un expert în cartografie, dar lipsit de capacități militare în condiții de război. Acesta a fost numit comandant la capul de pod și, în perioada 20-24 august 1916, a fugit de pe câmpul de luptă. În urma ordinului verbal al maiorului Radu Rosetti, Teodorescu a părăsit poziția fără a lăsa un înlocuitor, lăsând trupele în derivă în fața presiunii bulgare.
Situația a fost agravată de comportamentul unor ofițeri și jandarmi care au acționat împotriva propriilor oameni. Căpitanul Schifelllers J. Aurel a executat cu mitraliera soldații care încercau să se salveze de pe nave, iar jandarmii de pe malul românesc al Dunării trăgeau în militari pentru a-i împiedica să ajungă la mal. Aceste acte de inumanitate au contribuit la dezastrul care a dus la capturarea a 28.500 de militari români.
Armata română a suferit pierderi masive, dar a reușit ulterior să demonstreze capacitatea de luptă la Topraisar, la Movila lui Muratan. Acolo, Regimentul 40 Infanterie și Regimentul 9 Vânători au reușit să oprească avansul soldaților lui Mackensen timp de două zile, deși au luptat cu forțe reduse. Din unitățile care au participat la luptă, doar aproximativ 200 de soldați au supraviețuit, demonstrând că eroismul a existat în ciuda instruirii și dotării insuficiente.
Bătălia de la Turtucaia a avut loc în contextul Primului Război Mondial, un conflict care a redefinit complet tehnica militară și necesitatea artileriei grele. În acea perioadă, fronturile din Europa de Est au fost marcate de schimbări teritoriale majore și de implicarea unor forțe diverse, precum voluntarii sârbi care au luptat alături de români în Dobrogea. Astăzi, memoria celor căzuți este păstrată prin ceremonii anuale la Cimitirul Internațional de Onoare din Sumentsi - Daidâr.