Viața pe preriile din Vestul american impunea cowboy-ilor o dietă bazată pe alimente extrem de rezistente la păstrare. Deși traseele de transport al vitelor erau lungi și solicitante, bucătarii care însoțeau grupurile reușeau să pregătească deserturi ingenioase. Aceste preparate, de la budinci cu stafide până la plăcinte cu fructe, erau adaptate unor condiții în care accesul la alimente proaspete sau la refrigerare era practic inexistent.
Pentru a îndulci mâncarea, se foloseau în principal melasa și siropul de sorg, deoarece acestea erau mai accesibile decât zahărul alb. Aceste ingrediente rezistau mult mai bine în timpul transportului prelungit prin zonele sălbatice. Un exemplu reprezentativ este desertul „spotted pup”, o budină realizată din orez, stafide și sirop de sorg. Denumirea sa, ce poate fi tradusă prin „cățeluș pătat”, provenea din aspectul vizual al stafidelor pe fundalul de orez.
Umorul direct al oamenilor din acea epocă se reflecta și în denumirile neobișnuite ale unor deserturi. Gogoșile erau uneori numite „bear signs”, o aluzie la asemănarea cu urmele de excremente lăsate de urși. De asemenea, bezeaua putea fi numită „calf slobbers”, termen tradus aproximativ prin „balele vițelului”. În ciuda acestor nume puțin apetisante, bezeaua era utilizată frecvent pentru a acoperi plăcinte cu fructe sau alte tipuri de deserturi rustice.
Un alt preparat tradițional era cobbler, o plăcintă rustică formată din fructe acoperite cu un strat de aluat și coapte împreună. Bucătarii foloseau adesea un vas de fontă cu capac, cunoscut sub numele de vas olandez, pentru a găti la focul de tabără. Se utilizau mere, piersici sau fructe de pădure, iar în absența produselor proaspete, variantele conservate erau soluția practică pentru a obține un desert moale și rumenit.
În prezent, anumite rețete inspirate din această perioadă au supraviețuit în bucătăria americană modernă. Printre acestea se numără „cowboy cookies”, biscuiți mari, densi și sățioși, care conțin fulgi de ovăz, nuci și, adesea, bucăți de ciocolată. Deși există o tradiție care le leagă de gustările consumate de cowboy în timpul deplasărilor, originea exactă a acestor biscuiți nu este documentată în mod clar în istorie.
Istoria culinară a Vestului american demonstrează că lipsa unei bucătării moderne nu împiedica prepararea unor gustări dulci. Deși imaginea clasică a cowboy-ului este legată de cafeaua neagră, carnea și fasolea, utilizarea siropurilor și a fructelor uscate a permis diversificarea dietei pe prerie. Această capacitate de adaptare a bucătarilor a transformat ingredientele de bază în momente de răsfăț într-un mediu de lucru extrem de dur și solicitant fizic.