O descoperire paleontologică recentă din China a scos la iveală existența unui amfibian care a trăit permanent în mediul marin în urmă cu aproximativ 237 de milioane de ani. Cercetătorii au identificat două schelete aproape complete în provincia Guizhou, în perioada triasicului, oferind dovezi despre o adaptare biologică extrem de rară. Această specie, care a trăit înaintea dinozaurilor, revoluționează înțelegerea despre modul în care anumite animale pot coloniza oceanele.
Noua specie, denumită thorax maritimus, avea un corp plat, în formă de disc, și era protejată de o armură osoasă. Creatura măsura aproximativ 75 de centimetri lungime și poseda o gură foarte largă, dotată cu numeroși dinți mici și conici. Această structură a craniului, care este lat și plat, sugerează că animalul se hrănea pe fundul apei prin metoda aspirației, fiind un prădător de tip ambuscadă care își prindea prada pe un fund marin noroios.
Paleontologii au observat că resturile au fost găsite în roci formate din sedimente oceanice, chiar lângă fosilele unui ihtiozaur numit Guizhouichthyosaurus. Acest reptilă marină, care ajungea la o lungime de aproximativ șapte metri, era un prădător apex la acea vreme. Prezența armurii osoase a amfibianului este interpretată ca o necesitate de supraviețuire în fața unor astfel de creaturi mari și periculoase care dominau ecosistemul marin din acea epocă.
Specia a reușit să supraviețuiască în apa sărată printr-un proces numit exaptare, utilizând o armură care anterior îi proteja de prădătorii de apă dulce. Această carapace a împiedicat absorbția apei de mare prin piele, o problemă critică pentru amfibieni din cauza presiunii osmotice. În loc să absoarbă apa prin piele permeabilă, animalul a fost nevoit să bea apă sărată prin gură, filtrând ulterior sarea cu ajutorul branhiilor sale.
Analiza chimică a oaselor a confirmat că thorax maritimus a crescut și s-a dezvoltat într-un mediu marin autentic, nu a fost doar transportat acolo după moarte. Expertul Ryosuke Motani a comparat modul de hrănire al acestui amfibian cu cel al rechinului wobbegong, care trăiește pe fundul oceanului. Această descoperire este considerată remarcabilă deoarece, în prezent, mai puțin de 2% dintre speciile de amfibieni prezintă o anumită toleranță la sare.
În prezent, lumea științifică recunoaște peste 8.000 de specii de amfibieni vii, incluzând broaștele, salamandrele și gimnofionii. Deși unele specii pot supraviețui în zonele de estuar unde apa dulce se întâlnește cu cea sărată, niciun amfibian modern nu este capabil să trăiască exclusiv în medii complet marine. Această limitare biologică este cauzată de pielea lor permeabilă, care este compromisă de concentrația ridicată de sare din ocean.