O echipă internațională formată din peste 130 de cercetători a publicat un studiu de referință în revista Nature, care oferă detalii esențiale despre evoluția liliecilor. Analiza, bazată pe date genomice și fosile antice, arată că aceste mamifere zburătoare au probabil avut originea în Europa în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani. Această descoperire schimbă paradigma precedentă, deoarece anterior se considera că liliecii au apărut în Africa, Asia sau America de Nord.
Cercetătorii au analizat 103 genomuri de lilieci din 21 de familii, utilizând și 44 de fosile, majoritatea reprezentate de dinți, găsite în diverse regiuni ale lumii. Studiul relevă faptul că trăsăturile distinctive ale acestor animale, precum zborul și ecolocația, au evoluat aproape simultan la începuturile speciei. Din Europa, primii descendenți ai liliecilor moderni s-au răspândit ulterior către Africa, Asia, cele două Americi și Australia, conform datelor colectate de experți.
Proiectul face parte din efortul global Bat1K, lansat în 2017, care urmărește secvențierea genomului tuturor celor aproximativ 1.500 de specii de lilieci existente. Liliecii reprezintă al doilea cel mai divers grup de mamifere, constituind aproximativ o cincime din totalul speciilor de mamifere de pe planetă. Procesul de colectare a probelor de ADN și a mostrelor de țesut implică lucrări de noapte în zone precum Congo-Brazzaville, unde cercetătorii folosesc echipamente de protecție speciale.
Un aspect crucial al cercetării este capacitatea unică a liliecilor de a trăi excepțional de mult pentru dimensiunea lor, prezentând puține semne de îmbătrânire sau cancer. De asemenea, deși sunt adesea identificați ca rezervoare pentru virusuri zoonotice mortale, precum Ebola, Nipah și Marburg, aceste animale nu se îmbolnăvesc ele însele. Un studiu din 2025 a indicat faptul că strămoșii timpurii ai acestor mamifere posedau adaptări excesive ale genelor sistemului imunitar.
Aceste descoperiri genetice deschid noi drumuri pentru medicina umană, oferind posibilitatea de a cerceta genele care determină rezistența la boli. Oamenii de știință estimează că studiul acestor mecanisme biologice ar putea schimba radical modul în care abordăm îmbătrânirea, imunitatea și combaterea patogenilor la oameni. Analiza evoluției sistemului imunitar al liliecilor este văzută ca o oportunitate pentru dezvoltarea unor noi terapii împotriva bolilor grave.
Studiul genomic de amploare asupra speciilor de mamifere este o componentă vitală a înțelegerii biodiversității și a evoluției biologice. În cadrul acestor cercetări, analiza ADN-ului permite identificarea unor mecanisme de supraviețuire care pot fi aplicate în medicină. Înțelegerea modului în care anumite specii gestionează riscurile virale și procesele de degradare celulară rămâne un obiectiv central pentru comunitatea științifică internațională.