O serie de observații geodezice efectuate asupra vulcanului Masaya au scos la iveală structura complexă a sistemului subteran care alimentează acest vulcan. Cercetătorii au reușit să identifice prezența a două rezervoare de magmă distincte, o descoperire care ar putea explica tranziția acestui vulcan de la erupțiile cu scurgeri de lavă la explozii vulcanice puternice. Studiul este esențial pentru înțelegerea comportamentului imprevizibil al Masaya, care reprezintă o amenințare potențială pentru aproximativ 2 milioane de persoane.
Analiza a fost realizată pe baza datelor colectate de satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene, examinând modificările suprafeței terenului între ianuarie 2018 și februarie 2024. Rezultatele au indicat un rezervor principal de magmă situat la o adâncime de aproximativ 3 kilometri sub suprafață, în partea de nord a craterului Santiago. În perioada cuprinsă între 2018 și jumătatea anului 2022, terenul de deasupra acestui depozit s-a lăsat cu aproximativ 3 centimetri, semnalând o schimbare în dinamica subterană.
Ulterior, între jumătatea anului 2022 și anul 2024, suprafața a început să se ridice din nou, fenomen care sugerează că magma a început să se deplaseze înapoi către rezervor. În același timp, zona din imediata apropiere a craterului activ Santiago a continuat să se lase pe parcursul întregii perioade analizate. Acest comportament indică existența unui al doilea rezervor de magmă, mult mai puțin adânc, situat la o distanță de doar aproximativ 200 de metri sub suprafața terenului.
Această structură dublă este remarcabilă deoarece Masaya are un comportament neobișnuit pentru un vulcan-scut bazaltic, tip care este de regulă asociat cu erupții efuzive și curgeri lente de lavă. Deși activitatea recentă a fost dominată de degazare și formarea unui lac de lavă, vulcanul a avut în istorie cel puțin patru erupții extrem de explozive. Lizzie Johnson, cercetătoarea care a coordonat studiul, a explicat că ridicarea terenului poate însemna intrarea de magmă nouă în sistem.
Deși studiul nu indică o amenințare iminentă, cercetătorii avertizează asupra emisiilor continue de gaze toxice, în special dioxid de sulf, care reprezintă un risc pentru sănătatea populației. Ultima mare curgere de lavă a avut loc în 1772, însă experții subliniază că trecerea de secole fără o erupție violentă nu garantează siguranța. Noile date despre cele două rezervoare ar putea ajuta la o monitorizare mai eficientă și la o evaluare mai bună a riscurilor pentru comunitățile din apropiere.
Vulcanul Masaya este o destinație turistică importantă, caldera sa fiind parte dintr-un parc național, însă activitatea sa rămâne o sursă de monitorizare constantă. Din cauza proximității față de capitala Managua, gestionarea riscurilor vulcanice este critică pentru siguranța celor 2 milioane de locuitori din zonă. Monitorizarea pe termen lung prin observații geodezice rămâne necesară pentru a înțelege mecanismele care controlează acest sistem vulcanic complex.