Oamenii de știință au identificat două dintre cele mai zgomotoase specii de păsări din lume, sunetele acestora fiind comparabile cu zgomotul unui ciocan pneumatic. Cercetarea a fost desfășurată de biologul evoluționist João C.T. Menezes în cadrul tezei sale de doctorat, împreună cu mentorul său, profesorul de biologie Jeff Podos. Studiul a analizat vocalizările a 123 de specii de păsări din Massachusetts și Brazilia, oferind date noi despre intensitatea sonoră a acestora.
Clasamentul celor mai zgomotoase păsări depinde de criteriile de măsurare utilizate în studiu. Pasărea-clopot cu gât golaș a înregistrat cel mai puternic strigăt singular, atingând aproape 131 de decibeli la o distanță de un metru. Totuși, dacă se calculează media strigătelor pe un interval de 20 de milisecunde, seriema cu picioare roșii ocupă primul loc, cu o medie de aproape 121 de decibeli. Dacă se ia în calcul media volumului maxim atins, pasărea-clopot alb conduce cu 127 de decibeli.
Evoluția volumului sonor pare să aibă o legătură directă cu dimensiunile fizice ale animalelor. Cercetătorii au observat că speciile mai mari și cele care pot deschide ciocul mai larg tind să emită sunete mult mai puternice. João C.T. Menezes explică faptul că păsările mari posedă mușchi mai voluminoși, capabili să creeze presiuni interne mai mari, iar ciocurile late permit radierea unei cantități mai mari de energie în mediul înconjurător.
Procesul de colectare a datelor a fost unul complex din cauza dificultăților întâmpinate în teren. Cercetătorii au avut nevoie de telemetre cu laser, instrumente folosite de obicei de jucătorii de golf, pentru a determina distanța exactă până la pasăre. Această precizie a fost esențială, deoarece distanța influențează modul în care se aude strigătul. Fără aceste măsurători corecte, compararea volumului dintre specii ar fi fost imposibilă din cauza variațiilor de intensitate.
Motivele evolutive pentru aceste sunete puternice rămân parțial nesolventate. Păsările-clopot, care trăiesc în păduri dense și sunt poliamoroase, ar putea folosi sunetele pentru a comunica prin vegetație sau pentru a atrage parteneri. În schimb, seriema cu picioare roșii trăiește în habitate deschise și este strict monogamă, neavând aceleași necesități de comunicare. De asemenea, faptul că unele păsări pot depăși volumul unor animale precum leii sau elefanții indică existența unor mecanisme încă necunoscute.
Studiile asupra vocalizărilor aviare sunt în continuă expansiune, oferind noi perspective asupra biodiversității. Deși această cercetare a identificat specii cu un impact acustic major, mulți experți consideră că este doar începutul. Pe măsură ce tehnologiile de înregistrare și colectarea datelor de teren se îmbunătățesc, este foarte probabil ca alte specii cu intensități sonore extreme să fie descoperite în viitorul apropiat.