O descoperire paleontologică fără precedent în Europa a avut loc în situl La Tejería, situat în apropierea localității El Castellar, din provincia spaniolă Teruel. Cercetătorii au identificat resturi fosile ale unui dinozaur de tip Diplodocus, care a trăit în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani, în perioada Jurasicului târziu. Rezultatele acestui studiu de amploare au fost prezentate oficial în cadrul publicației Journal of Vertebrate Paleontology.
Procesul de identificare a fosilelor a început după ce un localnic a observat pe versantul unui munte ceea ce semăna cu niște oase. Alberto Cobos, care ocupă funcția de director al Fundației Dinópolis și este coautor al studiului, s-a deplasat imediat în zona respectivă. În urma inspecțiilor pe teren, echipa de experți a reușit să identifice primele vertebre ale acestui sauropod uriaș, confirmând importanța sitului descoperit.
Exemplarul descoperit în Spania este reprezentat de 14 vertebre caudale care au fost conservate într-o stare foarte bună, alături de mai multe oase care fac parte din zona cozii. Analizele anatomice efectuate au evidențiat prezența unor cavități mari, asociate sacilor de aer, și a unor șanțuri adânci în partea inferioară a vertebrelor. Cercetătorii estimează că acest animal avea o lungime de aproximativ 25 de metri, dimensiuni care sunt comparabile cu cele ale exemplarelor găsite în America de Nord.
Această descoperire schimbă modul în care înțelegem răspândirea geografică a acestor sauropode, deoarece până acum fosilele de Diplodocus din acea perioadă erau cunoscute exclusiv în Formațiunea Morrison, din vestul Statelor Unite. Deși dimensiunile sunt similare, specia exactă a exemplarului spaniol nu a putut fi stabilită încă de către experți. Paleontologii subliniază că este necesară găsirea unor exemplare mai complete pentru a decide dacă este vorba despre o specie deja cunoscută sau una complet nouă.
Fosilele oferă indicii cruciale despre migrația dinozaurilor între continente, în contextul în care Oceanul Atlantic era mult mai îngust decât în prezent. După fragmentarea supercontinentului Pangeea, s-au format legături terestre temporare care ar fi permis animalelor să traverseze distanțe mari. O rută probabilă ar fi unit regiunea actuală Newfoundland, din Canada, cu Peninsula Iberică, oferind dovezi solide despre deplasarea acestor creaturi între America de Nord și Europa.
În perioada Jurasicului târziu, configurația continentelor era radical diferită de cea actuală, facilitând astfel mișcarea speciilor de dinozauri pe suprafețe vaste. Această evoluție geologică a permis formarea unor coridoare naturale de migrație, esențiale pentru supraviețuirea sau răspândirea unor grupuri de sauropode uriașe. Studiul actual confirmă faptul că barierele oceanice nu erau atât de impenetrabile pentru aceste animale în acele milenii îndepărtate.