O nouă descoperire științifică arată că interiorul planetei noastre ascunde mecanisme complexe de stocare a apei. Cercetătorii au identificat două minerale care nu au fost cunoscute anterior, capabile să fixeze și să păstreze cantități semnificative de apă în condițiile extreme din mantaua terestră. Această descoperire oferă indicii esențiale despre modul în care apa este transportată și reciclată în interiorul Pământului, influențând ciclurile geologice și climatice pe perioade foarte lungi.
Regiunea de interes este mantaua inferioară, care se întinde de la aproximativ 660 până la 2.900 de kilometri sub suprafața planetei. În această zonă extrem de adâncă, localizarea exactă a apei a rămas până acum o mare enigmă pentru specialiști. Cercetătorii au urmărit zona de la limita dintre manta și nucleul extern lichid, unde testele seismice au indicat prezența unor zone cu viteze ultrajoase, care ar putea fi explicate prin noile descoperiri.
Pentru a simula presiunea și temperaturile de la mari adâncimi, echipa a utilizat celule cu nicovală de diamant încălzite cu laser. Experimentele au dus la identificarea a doi oxihidroxizi de fier, cu formulele Fe5O12Hx și Fe7O12Hx, care sunt stabili în condițiile din mantaua inferioară. Un aspect remarcabil este că aceste minerale s-au format chiar și atunci când cantitatea inițială de apă era extrem de redusă, sub 0,1% în materialul de pornire.
Este important de înțeles că apa nu se află sub formă de ocean subteran, ci este încorporată direct în structura mineralelor. Datorită densității ridicate, acești oxihidroxizi de fier s-ar putea fi formați încă din primele etape ale existenței Pământului, când magma de la baza mantalei s-a răcit. Ulterior, aceste minerale ar fi putut coborî către limita dintre nucleu și manta, contribuind la formarea misterioasei „faze H” observate în experimente anterioare.
Procesul de eliberare a apei poate avea loc atunci când materialul din manta este transportat spre suprafață prin circulația mantalei. Pe măsură ce presiunea scade, mineralele se pot destabiliza, eliberând apa care poate reveni ulterior la suprafață prin activitatea vulcanică sau prin penele de manta. Deși studiul sugerează că ciclul apei ajunge aproape de nucleu, oamenii de știință avertizează că sunt necesare și alte cercetări suplimentare pentru a înțelege viteza de transport.
Înțelegerea proceselor geologice de la mari adâncimi este vitală pentru studiul evoluției planetei. Ciclul apei, care pare să ajungă până aproape de nucleul Pământului, oferă o perspectivă nouă asupra modului în care planeta și-a menținut resursele de apă de-a lungul istoriei. Această interacțiune dintre minerale și apă explică modul în care elementele esențiale sunt reciclate în interiorul structurii terestre pe perioade geologice imense.