La aproape patru decenii de la cel mai grav accident nuclear din istorie, care a avut loc pe 26 aprilie 1986 la Cernobîl, în Uniunea Sovietică, o nouă descoperire a surprins comunitatea științifică. Cercetătorii au observat că unele fragmente microscopice de combustibil nuclear, aruncate din reactor în urma exploziei, au rămas neschimbate în timp. Această constatare contrazice așteptările anterioare, conform cărora aceste particule ar fi trebuit să se descompună treptat pe parcursul acestor zeci de ani.
Echipa de cercetători de la Universitatea Leibniz Hanovra și de la Helmholtz Zentrum Dresden-Rossendorf din Germania a studiat aceste fragmente și a concluzionat că ele acționează ca rezervoare persistente de produse de fisiune și actinide în mediu. Studiul a fost publicat în Journal of Hazardous Materials și subliniază faptul că structurile conservate în particule indică faptul că acestea vor continua să funcționeze ca rezervoare radioactive în viitorul previzibil. Explozia Reactorului 4 a eliberat o coloană ce conținea peste 100 de „particule fierbinți” extrem de radioactive.
Aceste particule, care au un diametru cuprins între 8 și 50 de micrometri, rămân radioactive și continuă să contamineze solurile din și din jurul zonei de excludere din nordul Ucrainei. Cercetătorii au identificat trei clase distincte de particule în urma examinării a șase probe. Prima categorie include particule care sunt încă similare din punct de vedere chimic și fizic cu dioxidul de uraniu, combustibilul nuclear original. A doua categorie este formată din particule parțial sau complet încapsulate în stratul de zirconiu sau fuzionate cu acesta.
Cea de-a treia categorie a apărut în urma incendiului de zece zile al moderatorului de grafit al reactorului. În timpul acestui proces, combustibilul a fost transformat în diverși oxizi de uraniu, care pot fragmenta ușor în particule microscopice de praf. Aceste fragmente pot fi transportate de vânt, iar inhalarea lor reprezintă un pericol grav pentru sănătatea umană. Pentru a analiza structura internă, oamenii de știință au utilizat experimente sofisticate de difracție cu raze X, reușind să sondeze materialul radioactiv pentru prima dată.
Tobias Weissenborn, autor al studiului, a precizat că experimentul a vizat doar șase particule din două locații diferite, deci nu se pot trage concluzii universale. Chiar dacă particulele s-ar dezintegra într-un model uniform, vor exista întotdeauna valori aberante și particule mai persistente care vor elibera radionuclizi. Această descoperire sugerează că moștenirea ecologică a accidentului de la Cernobîl ar putea fi prelungită, deoarece unele dintre cele mai periculoase resturi radioactive ar putea rămâne neschimbate mult mai mult timp decât se anticipa.
Accidentul nuclear de la Cernobîl, declanșat la ora 01:23 în urma unei explozii la Reactorul 4, a transformat o vastă zonă din Ucraina într-o regiune de excludere. Din cauza nivelurilor ridicate de radiații, accesul în zona afectată este strict controlat, iar impactul asupra mediului și al sănătății rămâne o preocupare majoră pentru experții internaționali de securitate nucleară și ecologie.