Oamenii de știință au reușit să secvențieze genomurile a trei persoane care au trăit în Europa în urmă cu 30.000 de ani, în perioada Epocii de Piatră târzie. Această cercetare, publicată în revista Science Advances, relevă faptul că aceste populații aveau legături biologice mult mai strânse decât se credea anterior. Studiul sugerează că anumite regiuni, precum sud-vestul Franței, au funcționat ca centre culturale esențiale în timpul ultimei ere glaciare.
Cercetarea s-a concentrat pe indivizi din teritoriile actuale ale Spaniei, Franței și Italiei, apartenenți la cultura Gravettiană. Această cultură s-a răspândit pe continent după dispariția neanderthalienilor, fiind caracterizată prin obiecte de artă precum statuetele Venus. Deși cultura a existat între 34.000 și 25.000 de ani în urmă, ADN-ul antic a putut fi extras de la doar aproximativ două zeci de schelete umane din această perioadă.
Un element central al descoperirii este genomul unei femei ale cărei oase au fost găsite în peștera Isturitz, din sud-vestul Franței. Analizele arată că aceasta avea o ascendență genetică mixtă, combinând trăsături din Europa de Vest cu elemente din Europa de Est și Centrală. Pere Gelabert, antropolog evoluționist la Universitatea din Viena, a explicat că rezultatele demonstrează faptul că populațiile europene nu erau atât de izolate genetic pe cât se presupunea.
Fluxul genetic dinspre est a fost identificat ca fiind un fenomen neobișnuit pentru Paleoliticul superior. Cercetătorii estimează că acest impuls de migrație a avut loc între 31.500 și 32.500 de ani în urmă. Peștera Isturitz, care a fost folosită de neanderthalieni și locuită intermitent între 80.000 și 10.000 de ani, a servit drept punct de trecere crucial între Europa continentală și Peninsula Iberică.
Datele genetice oferă și detalii despre aspectul fizic al acestor oameni din perioada Gravettiană. Toate cele trei genomuri secvențiate indică faptul că indivizii aveau pielea, părul și ochii închiși la culoare. În plus, studiul a evidențiat faptul că acești oameni aveau părinți care nu erau înrudiți îndeaproape, ceea ce ar putea însemna că populațiile de atunci evitau în mod activ consangvinizarea în cadrul grupurilor lor.
Cultura Gravettiană reprezintă o etapă importantă a Paleoliticului superior, fiind recunoscută prin artefacte complexe și o structură socială organizată. Această perioadă a marcat tranziția și interacțiunile dintre diferite grupuri umane după perioada dominată de neanderthalieni. Descoperirile recente de ADN antic permit acum o reconstrucție mult mai precisă a dinamicii populațiilor din Epoca de Piatră târzie.