O echipă de cercetători a descoperit în estul insulei Creta un craniu fosilizat al unui rinocer, care are o vechime estimată între 8 și 8,5 milioane de ani. Această descoperire spectaculoasă a avut loc în cadrul Geoparcului Global UNESCO din Sitia, după luni de muncă intensă pe teren. Obiectul descoperit aparține unei specii care a trăit în Eurasia de Vest și oferă indicii valoroase despre mediul înconjurător de la acea epocă.
Echipa de paleontologi implicată în această expediție a fost formată din experți precum profesorul George Iliopoulos, împreună cu cercetătorii Penelope Papadopoulou, Irena Pappa, Dimitra Valavani, Benoit Ficart și Thomas Beard. Aceștia au identificat primele urme ale fosilei în formațiunile stâncoase ale zonei de studiu. Din cauza fragilității materialului, cercetătorii au utilizat substanțe speciale de consolidare pentru a proteja fosila înainte de a o transporta la Laboratorul de Paleontologie și Stratigrafie pentru curățare.
Analizele efectuate de specialiști indică faptul că este vorba despre o parte din craniul unui rinocer de dimensiuni mari, care poseda două coarne. Fosila a fost identificată ca fiind specia Dihoplus pikermiensis, un animal care făcea parte din așa-numita „faună pikermiană”. Această specie a ocupat teritorii vaste în Eurasia de Vest în timpul perioadei numite Miocenul târziu, oferind un context biologic clar pentru perioada în care a trăit acest animal.
Deși procesele naturale și eroziunea au dus la pierderea unei părți importante din craniu, cercetătorii au reușit să salveze elemente bine conservate. Printre acestea se numără trei molari localizați în partea stângă a maxilarului superior al animalului. Acești dinți sunt esențiali pentru paleontologi, deoarece vor permite efectuarea unor analize detaliate pentru a determina exact dieta acestui rinocer, precum și vârsta la care acesta a trăit.
Această descoperire confirmă faptul că, în urmă cu milioane de ani, ecosistemele din regiunea Cretei aveau legături mult mai strânse cu zonele continentale din jurul Mediteranei. În perioada Miocenului târziu, mediul de viață era diferit de cel actual, permițând circulația unor specii de mamifere între continente. Studiul acestor vestigii ajută la reconstrucția precisă a climei și a modului în care animalele preistorice interacționau cu mediul lor de locuire.
Geoparcul Global UNESCO din Sitia este o zonă de o importanță geologică majoră, fiind un loc care adăpostește numeroase formațiuni și vestigii naturale. Aceste elemente documentează istoria naturală a insulei și au permis descoperirea altor animale preistorice, precum deinotheriumul de la Agia Fotia, un mamifer uriaș care este înrudit cu elefanții de astăzi.