O descoperire arheologică recentă realizată în China aduce la lumină detalii despre practicile de pedepsire aplicate în trecut. Cercetătorii au analizat rămășițele unei femei care a trăit acum aproximativ 700 de ani, identificând indicii care sugerează o formă de mutilare extremă. Această descoperire oferă prima dovadă fizică a unei pedepse care a fost menționată doar în textele istorice, dar pentru care nu existau dovezi scheletice până în acest moment.
În China antică, tăierea nasului fără anestezie făcea parte din „Cele Cinci Pedepse”, alături de decapitare, amputarea membrelor, castrare și tatuarea feței. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, descrie primele dovezi ale acestui tip de mutilare facială. Cercetarea a fost posibilă după ce, în 2018, arheologii au descoperit un cimitir cu 299 de morminte în provincia Henan, în timpul pregătirilor pentru construcția unei școli comerciale.
Printre rămășițele găsite se numără o femeie cu vârsta între 40 și 45 de ani, îngropată singură și cu fața în jos. Această poziție de înhumare, neobișnuită pentru restul mormintelor din cimitir, sugerează o formă de discriminare sau abandon social. Qian Wang, antropolog biologic la Texas A&M University, a declarat că femeia a fost probabil o persoană abandonată după moarte. Datarea cu radiocarbon indică faptul că aceasta a trăit între anii 1298 și 1404 d.Hr.
Analiza craniului a revelat o deschidere nazală mărită, cu urme că o cantitate considerabilă de os și țesut a fost îndepărtată de jos în sus. Deși există posibilitatea unor defecte congenitale sau boli, cercetătorii consideră că mutilarea a fost intenționată, fiind probabil o pedeapsă pentru furtul de animale sau pentru adulter. Femeia a supraviețuit incidentului, deoarece oasele prezintă semne de vindecare, ceea ce indică faptul că a primit îngrijire medicală pentru a opri sângerarea și infecția.
Cercetătorii au observat și semne că femeia ar fi putut purta o proteză nazală, având în vedere formarea unor excrescențe osoase în jurul deschiderii. Totuși, modul în care a fost îngropată indică faptul că persoanele responsabile au încercat să ascundă desfigurarea ei. David Shaye, chirurg la Harvard University, a subliniat că astfel de deformări faciale pot afecta profund identitatea și interacțiunile sociale, oferind o legătură directă cu provocările umane contemporane.
Această descoperire arheologică se încadrează într-un context mai larg de studii asupra modurilor în care societățile antice își gestionau ordinea prin metode de control corporal. În perioada dinastiei Yuan, practicile de înhumare specifică, precum poziția cu fața în jos, erau utilizate uneori pentru a marca persoanele care fuseseră supuse unor pedepse oficiale, reflectând stigmatizarea socială permanentă.