O nouă cercetare realizată de experți de la Universitatea Columbia și Universitatea California, Berkeley, a relevat faptul că microplasticile nu sunt la fel de stabile chimic precum se credea anterior. Studiul arată că aceste particule minuscule devin active chimic atunci când intră în contact cu apa, proces care favorizează formarea unor radicali liberi. Acești radicali pot provoca deteriorări ale ADN-ului, oferind o explicație potențială pentru efectele nocive observate la diverse organisme vii.
Echipa de cercetători a analizat șase tipuri de plastic comune și a identificat formarea radicalilor hidroxil, molecule extrem de reactive. Acestea au capacitatea de a deteriora componentele celulare, proces observat în experimentele de laborator. În cadrul acestor teste, o proteină prezentă în salivă, lacrimi și alte fluide biologice a început să formeze agregate. Un rezultat surprinzător a fost faptul că microplasticile care resping cel mai puternic apa au prezentat cea mai mare reactivitate chimică.
Specialiștii explică faptul că, pe măsură ce plasticul se fragmentează în particule tot mai mici, suprafața sa crește semnificativ, ceea ce favorizează reacțiile chimice. Naixin Qian, cercetătoare la Universitatea Columbia, a subliniat că acest fenomen are loc în situații precum consumul apei îmbuteliate sau când particulele sunt absorbite în sânge. Wei Min, profesor la Universitatea Columbia, a adăugat că acești radicali reactivi contribuie probabil la deteriorările biologice observate la animale și, posibil, la oameni.
Expunerea la microplastic poate apărea prin activități cotidiene, precum deschiderea și închiderea repetată a sticlelor de apă sau utilizarea microundelor. Beizhan Yan, geochimist la Columbia Climate School, a menționat că și expunerea apei îmbuteliate la lumina soarelui sau injecțiile intravenoase pot genera aceste particule. În prezent, oamenii de știință investighează modul în care aceste particule pot ajunge în țesuturile fetale în timpul sarcinii și caută metode pentru reducerea expunerii.
În Statele Unite, combaterea acestui fenomen este o prioritate, Departamentul pentru Sănătate și Servicii Umane lansând un program de 144 de milioane de dolari pentru combaterea microplasticelor toxice din organism. O soluție pe termen lung ar putea implica modificarea compoziției chimice a materialelor plastice pentru a le reduce reactivitatea. Deși experimentele au demonstrat impactul asupra structurilor biologice, efectele exacte asupra sănătății umane necesită încă cercetări suplimentare pentru a fi stabilite cu certitudine.
Problema contaminării cu microplastic este una globală, fiind strâns legată de gestionarea deșeurilor și de procesele industriale de producție. Deși studiile actuale se concentrează pe mecanismele chimice de la nivel celular, impactul asupra ecosistemelor și al lanțului trofic rămâne un subiect de interes major pentru autoritățile de sănătate publică din întreaga lume.