Proiectul social Project Maji a ajuns la o etapă de dezvoltare impresionantă, după un deceniu de activitate continuă. Început în 2015, în Ghana, acest program a reușit să furnizeze 126 de milioane de litri de apă curată către o populație vastă. Această evoluție a transformat o inițiativă locală într-o organizație cu impact regional, care utilizează tehnologia pentru a combate lipsa resurselor vitale în zonele izolate.
Totul a început în martie 2015, când Sunil Lalvani a asistat la o scenă tulburătoare în Ghana, observând doi copii care beau apă dintr-o baltă. Bazându-se pe expertiza sa în domeniul electronicii, acesta a decis să acționeze rapid prin instalarea primului chioșc de apă alimentat cu energie solară. Această primă unitate a fost deschisă în Atintan, oferind acces la apă potabilă pentru un număr de 1.200 de persoane.
Inițiativa a funcționat la început ca un proiect de responsabilitate socială corporativă în cadrul afacerii familiei lui Lalvani. Ulterior, Project Maji s-a transformat într-o întreprindere socială nonprofit, axată pe comunitățile rurale. Organizația a extins operațiunile din Ghana către Kenya, iar până la sfârșitul anului 2022, a început activitatea și în Uganda, zone recunoscute pentru dificultățile de acces la resurse.
Modelul de funcționare se concentrează pe comunitățile izolate, care au sub 1.000 de locuitori, asigurând un acces continuu și fiabil la apă prin sisteme dotate cu tehnologie. Infrastructura a evoluat semnificativ față de chioșcul original, introducând chioșcuri modulare, sisteme de plăți digitale și posibilitatea de monitorizare de la distanță. Această abordare modernă permite gestionarea eficientă a resurselor de apă în zonele cu infrastructură deficitară.
În prezent, organizația marchează 10 ani de activitate, raportând că a ajutat peste 380.000 de persoane prin serviciile sale. Obiectivul pe termen lung declarat de Project Maji este de a extinde acest impact până la un milion de persoane din mediul rural. Succesul este susținut de utilizarea energiei solare, care asigură funcționarea sistemelor de distribuție chiar și în locații unde rețelele electrare clasice sunt absente.
Accesul la apă potabilă rămâne o provocare majoră în multe regiuni ale lumii, fiind un factor critic pentru sănătatea publică. Organizații precum UNESCO monitorizează situația resurselor în țări precum Ghana, Kenya și Uganda, unde intervențiile tehnologice pot reduce drastic riscurile de boli transmise prin apa contaminată. Proiectul lui Lalvani răspunde direct acestor nevoi prin tehnologie sustenabilă.