Cercetătorii de la trei instituții spaniole au identificat un mecanism neurologic prin care creierul uman reușește să stocheze informații noi fără a compromite amintirile deja existente. Studiul, publicat recent în revista PLOS Biology, arată că anumite neuroni din hipocamp protejează amintirile vechi chiar și atunci când sunt procesate date noi despre evenimente recente. Această capacitate de a menține integritatea memoriei este esențială pentru a nu amesteca etapele diferite ale unui proces de învățare sau ale unei experiențe de viață.
Echipa de cercetare de la laboratorul de Plasticitate a Rețelelor Neuronale susține că acest proces are loc într-o regiune specifică a hipocampului, numită girusul dentat. Această zonă este dedicată generării de noi amintiri și funcționează ca o poartă de acces principală în creier, unde se nasc noi neuroni. În cadrul acestui sistem, un tip particular de neuron acționează ca un „gardian”, inhibând activitatea altor celule pentru a facilita integrarea corectă a experiențelor noi în structura de memorie deja formată.
Pentru a verifica această teorie, cercetătorii au realizat experimente pe șoareci, modificând nivelul procesului inhibitor pentru a observa impactul asupra memoriei. Rezultatele au indicat faptul că, atunci când nivelul de inhibiție este mai scăzut decât cel obișnuit, comportamentul animalelor a fost compatibil cu o recuperare mai bună a memoriei și cu o rememorare mult mai detaliată. Această descoperire subliniază importanța controlului activ asupra activității neuronale pentru calitatea amintirilor pe termen lung.
Analiza realizată prin modele computaționale a demonstrat că nu există un nivel ideal de inhibiție care să funcționeze în toate situațiile. O inhibiție mai redusă este benefică atunci când volumul de informații de reținut este mic, însă această abordare devine ineficientă atunci când cantitatea de date noi crește substanțial. Astfel, girusul dentat poate decide fie să favorizeze încorporarea informațiilor noi, fie să mențină memoria existentă mai fermă, în funcție de cerințele sarcinii sau de importanța contextuală.
Encarni Marcos, co-coordonatoare a studiului și șefă a acestei linii de cercetare la IN CSIC-UMH, a explicat că rezultatele indică un mecanism care ajustează dinamic modul de funcționare prin utilizarea inhibiției. Această reglare permite creierului să navigheze între nevoia de a învăța ceva nou și necesitatea de a păstra intacte amintirile trecute. Procesul de ajustare dinamică este ceea ce permite sistemului neurologic să rămână funcțional și organizat în fața unui flux constant de stimuli externi.
Hipocampul este o structură cerebrală fundamentală implicată în procesarea memoriei și a navigației spațiale, fiind subiectul multor studii de neuroștiință. În cadrul cercetării prezentate, rolul girusului dentat este central pentru înțelegerea modului în care creierul gestionează complexitatea informației. Studiile de acest tip sunt esențiale pentru a înțelege disfuncțiile cognitive și modul în care procesele de inhibiție neuronală influențează capacitatea de învățare a organismului.