Un nou studiu publicat în revista Consciousness and Cognition explorează spațiul dintre somn și starea de veghe pentru a explica fenomenul experiențelor extracorporale. Cercetătorii susțin că acest spațiu liminal este locul în care creierul uman dă naștere unor fenomene precum decorporalizarea sau alte senzații neliniștitoare. Această suprapunere de stări ar putea fi baza unor experiențe bizare, de la teroarea din timpul paraliziei în somn până la capacitatea minții de a părăsi corpul fizic.
Neurocercetatoarea Teresa Campillo-Ferrer de la Universitatea Radboud a condus studiul, recrutând 35 de persoane cu experiențe în meditație sau vise lucide. Aceștia au fost monitorizați prin căști EEG cu zeci de electrozi pentru a înregistra activitatea electrică a creierului în momentele de tranziție. Pentru a identifica momentul exact al experiențelor, participanții au fost instruiți să își miște ochii într-o secvență specifică, stânga-dreapta-stânga-dreapta, permițând detectarea acestora chiar și în timpul somnului.
Din grupul studiat, 20 de persoane au raportat în total 36 de experiențe neobișnuite, numite de specialiști „unusual bodily experiences” (UBE). Acestea au apărut în timpul meditației, în faza de somn REM, somn non-REM sau în momentele de trezire parțială. Subiecții au descris senzații de plutire, căderi, rotații sau vibrații ciudate, chiar dacă corpurile lor rămâneau nemișcate. În 10 cazuri, participanții au raportat că s-au aflat în afara corpului fizic sau deasupra acestuia.
Analiza activității cerebrale a indicat un tipar în care experiențele UBE sunt asociate cu o scădere a undelor lente, delta și theta, și o creștere a undelor rapide, beta și gamma. Aceste modificări au fost observate în mod pronunțat în regiunile temporale, responsabile pentru procesarea informațiilor senzoriale și percepția corpului. Rezultatele sugerează că activitatea cerebrală combină caracteristici specifice atât somnului, cât și stării de veghe, indiferent dacă persoana este tehnic adormită sau trează.
Cercetătorii consideră că aceste fenomene apar deoarece granițele creierului sunt slab definite, permițând stării să se infiltreze reciproc. Această suprapunere ar putea explica de ce experiențele de tip vis integrează și elemente din mediul extern, precum vederea propriului dormitor. Deși studiul oferă indicii despre modul în care ne simțim ancorați în corp, rămân întrebări despre modul în care diferite regiuni ale creierului sunt implicate simultan în aceste procese complexe.
În domeniul neuroștiințelor, studiul conștiinței și al mecanismelor de somn este un domeniu vast care încearcă să descifreze modul în care creierul procesează realitatea. Înțelegerea acestor stări intermediare este esențială pentru a explica nu doar halucinațiile, ci și modul fundamental în care mintea umană construiește percepția asupra propriului corp și a spațiului în care trăim.