Cavalerii normanzi au reprezentat primele unități de tip „tanc” ale istoriei militare, transformând radical modul în care se purtau războaie în Europa medievală. Acești războinici profesioniști, antrenați încă din tinerețe pentru un singur scop, utilizau armura completă și calul de război pentru a crea o forță de șoc tactică. Prin șarjele în plin galop, aceștia reușeau să rupă liniile inamice și să provoace panică, asigurând victorii rapide pe câmpul de luptă.
Originea acestui grup de elite se regăsește în furia vikingilor danezi care, sub conducerea lui Ragnar Lodbrok, au invadat teritoriul Franței. În anul 845 d.Hr., o flotă de 120 de nave și peste 4.000 de războinici au atacat Parisul, forțând regele Carol cel Pleșuv să plătească sume uriașe de bani. Ulterior, o parte din acești invadatori a ales să se stabilească în nord-vestul Franței, transformând regiunea într-un nucleu de putere militară.
În anul 911, regele Carol cel Simplu i-a cedat liderului viking Rollo un teritoriu în jurul orașului Rouen, punând bazele Ducatului Normandiei. Rollo, care a devenit duce Robert, a integrat sistemul feudal carolingian și a adoptat limba franceză, păstrând însă spiritul și curajul scandinav. Această adaptare culturală și administrativă a permis normanzilor să devină cea mai puternică structură militară din Franța până în anul 1050, fiind aproape complet independenți.
Inovația principală a constatat în combinarea echipamentului greu de viking cu tacticile de călărie ale francilor, creând cavalerul normand. Îmbunătățiri tehnice, precum șaua cu margini înalte și scările mai lungi, au oferit cavalerilor un sprijin sporit în timpul impactului cu lancea. Această nouă tehnică de atac, în care lancea era fixată ferm sub braț, a permis grupurilor de războinici să funcționeze ca o forță de șoc devastatoare împotriva infanteriei.
Armata normandă era organizată pe trei rânduri distincte, incluzând arcași, infanterie grea și faimoșii cavaleri. Tactica de luptă începea cu arcașii care vlăguiau inamicul, fiind urmați imediat de șarja cavaleriei, după care infanteria avansa pentru a finaliza acțiunea. Această coordonare strânsă și disciplina de grup, bazată pe unități numite „conrois”, făceau ca normanzii să fie extrem de greu de învins pe câmpul de luptă.
Succesul militar al normanzilor le-a permis să cucerească teritorii vaste, de la Anglia și Scoția, până în Sicilia și chiar în Asia Mică. Puterea lor era atât de mare încât prințesa bizantină Anna Comnena descria atacul unui „cavaler franc” ca fiind capabil să străpungă zidurile Babilonului. Această dominare a transformat normanzii în soldați de elită căutați de orice rege sau nobil din Europa și din zona Mediteranei.