Presiunea extremă asupra pieței locuințelor a transformat deficitul de locuințe într-o problemă socială majoră în numeroase orașe europene. În Berlin, cel mai populat oraș din Uniunea Europeană, locuitorii au încercat să impună măsuri radicale prin referendum. Acestea vizeau ca Senatul capitalei germane să elaboreze o lege ce ar putea pune capăt puterii marilor companii imobiliare, prin expropriarea entităților care dețin mai mult de 3.000 de unități locative.
Deși referendumul de acum cinci ani nu a avut un caracter obligatoriu, Senatului nu i s-a impus acțiunea imediată, iar între timp costul mediu al noilor contracte de închiriere a crescut cu aproximativ jumătate. La alegerile din 20 septembrie, Partidul de Stânga socialist a câștigat cea mai mare parte a voturilor, promițând că va acționa în urma referendumului. Implementarea acestor promisiuni va depinde însă de modul în care vor decurge negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare.
În Viena, autoritățile au implementat un model emblematic care ajută la stabilizarea pieței rezidențiale prin un program ambițios de locuințe sociale. Orașul deține aproximativ 220.000 de apartamente municipale destinate închirierii, la care se adaugă încă 200.000 de locuințe subvenționate. Astfel, peste 60% din locuitorii capitalei austriace trăiesc într-unul dintre aceste două tipuri de locuințe, ceea ce contribuie direct la controlul prețurilor pe piața privată.
O altă strategie utilizată pentru a decupla chiriile de prețul terenurilor este închirierea acestora către cooperative sau investitori sociali, în loc de vânzarea lor. Acest model, testat de Basel, este implementat cu succes și de Barcelona sau Lisabona, deoarece dezvoltatorii nu mai trebuie să includă costurile exorbitante ale terenurilor în prețul final. În Franța, guvernul și autoritățile pariziene au identificat deja 61 de proiecte pentru transformarea clădirilor de birouri goale în 8.200 de unități locative.
În Praga, s-au construit aproximativ 660 de apartamente noi, eficiente energetic, rezervate exclusiv angajaților din sectorul public, precum polițiști sau profesori. În Dublin, unde investitorii străini și companiile tech au dus la explozia chiriilor, guvernul irlandez oferă locuințe celor cu venituri medii, sub pragul de 66.000 de euro pe an. Aceste apartamente sunt închiriate de organizații non-profit sau agenții publice la prețuri cu aproape 30% sub nivelul pieței.
Criza locuințelor este strâns legată de atractivitatea urbană, care se reflectă direct în prețurile terenurilor din marile metropole. Când prețul terenului crește, dezvoltatorii transferă aceste costuri către chiriași, accelerând presiunea socială. În prezent, guvernele europene încearcă să diversifice metodele de abordare, de la utilizarea clădirilor de birouri până la subvenționarea directă a locuințelor pentru funcționarii publici și familiile cu venituri medii.