Industria de sch din Italia traversează o perioadă de instabilitate majoră, fiind forțată să închidă numeroase instalații de transport pe pârtii. În zonele montane din Alpi și Apenini, un total de 273 de teleschiuri și alte instalații de sch au fost deja scoase din funcțiune. În prezent, încă 231 de unități de transport pot rămâne operaționale, însă doar cu condiția de a beneficia de sprijin financiar extern pentru a acoperi cheltuielile.
Această situație critică este cauzată de o combinație de factori economici și climatici care amenință viabilitatea sectorului. Creșterea costurilor cu energia electrică, necesitatea unor investiții masive în sisteme de zăpadă artificială și imprevizibilitatea fenomenelor meteorologice pun presiune pe operatori. În sezonul de iarnă 2026/2027, stațiunile se confruntă cu dificultatea de a atrage turiști, în timp ce costurile de funcționare continuă să crească constant.
Impactul financiar este resimțit direct de către turiști prin majorarea tarifelor pentru abonamentele de sch. Un exemplu relevant este Dolomiti Superski, care integrează 12 stațiuni, și care a decis creșterea prețurilor pentru sezonul 2026/2027. Operatorii au explicat această decizie prin necesitatea de a compensa inflația, scumpirea materiilor prime, costurile cu serviciile și întreținerea infrastructurii, precum și prețurile ridicate la electricitate.
Problema zăpezii naturale afectează în mod sever stațiunile situate la altitudini mai mici, unde precipitațiile sunt insuficiente. Pentru a asigura deschiderea pârtiilor, operatorii trebuie să utilizeze sisteme de fabricare a zăpezii artificiale, ceea ce implică cheltuieli suplimentare pentru apă, echipamente tehnice și energie. Experții avertizează că, pe termen lung, profitabilitatea stațiunilor aflate la o altitudine de aproximativ 1.000-1.500 de metri ar putea fi compromisă definitiv.
În încercarea de a supraviețui, unele unitate de cazare și sch au adoptat strategii noi de gestionare a veniturilor. Stațiunea Reinswald a implementat un sistem dinamic de prețuri, unde costul unui abonament de o zi este stabilit în funcție de raportul dintre cerere și ofertă într-un interval specific. Această abordare încearcă să echilibreze veniturile cu fluctuațiile de interes ale turiștilor.
Evoluția acestui sector reflectă o tendință globală în care schimbările climatice forțează reevaluarea modelelor de afaceri în turismul montan. Pe măsură ce condițiile naturale devin mai puțin previzibile, costurile de adaptare tehnologică și energetică devin bariere majore pentru micii operatori. Această presiune economică transformă industria de sch dintr-un model bazat pe resurse naturale într-unul dependent de tehnologie și de stabilitatea prețurilor la energie.