Spania, cunoscută drept „sera Europei” datorită capacității de a furniza 25% din fructele și legumele continentului, traversează o criză structurală a apei. Parcul Național Doñana, una dintre cele mai mari zone umede din Europa, se usucă din cauza temperaturilor ridicate și a secetei care se adâncește. Presiunea uriașă asupra resurselor este accentuată de exploatarea agresivă a pânzei freatice pentru a susține producția agricolă destinată supermarketurilor europene.
Problema a fost agravată de un model agricol stabilit încă din anii ’70, când regimul Franco a transformat zona într-un pol strategic de irigații. Cultura dominantă a devenit căpșunile, numite și „aurul roșu”, datorită profitului imens de până la 150.000 de euro pe hectar anual. Această cifră depășește semnificativ câștigurile de 20.000 de euro pentru cartofi sau 15.000 de euro pentru vie, motivând extinderea continuă a culturilor consumatoare de apă.
Pentru a compensa necesarul de apă, au apărut numeroase exploatări ilegale. În anul 2016, WWF Spania raportase peste 1.000 de puțuri ilegale și 1.700 de bazine clandestine, utilizate pentru irigarea unei suprafețe echivalente cu 4.200 de terenuri de fotbal. Localnicii au declarat că fântânile se seacă, iar animalele rămân fără apă. În urma unei tragedii din 2019, Garda Civilă a creat unități speciale care folosesc drone și imagini satelitare pentru a combate furtul de apă.
Această activitate agricolă a atras zeci de mii de români care au lucrat sezonier în sudul Spaniei. Fenomenul a început în perioada 2002–2003, cu majoritatea muncitorilor fiind concentrați în provincia Huelva, în localități precum Lepe, Moguer, Palos de la Frontera sau Almonte. În anii de vârf, peste 40.000–50.000 de români participau anual la campaniile de recoltare, contribuind la boom-ul producției care pune presiune pe resursele de apă din zona lipită de Parcul Național Doñana.
Guvernul spaniol a răspuns prin lansarea unui plan de 1,4 miliarde de euro pentru închiderea puțurilor și reconversia terenurilor. Măsurile includ sprijinirea fermierilor pentru adoptarea irigațiilor prin picurare, iar doar în Doñana au fost sigilate aproape 300 de puțuri. În paralel, fermierii încearcă să mute producția spre luni mai reci și să utilizeze culturi care necesită un consum redus de apă pentru a supraviețui crizei.
Gestionarea resurselor de apă a devenit o problemă strategică globală, nu doar locală. Criza din Spania oglindește situații similare din Maroc, India și California, unde agricultura intensivă epuizează resursele locale pentru a hrăni piețele bogate. Apa, considerată pe vremuri o resursă inepuizabilă, este acum privită ca o resursă critică și strategică pentru supraviețuirea economică și ecologică a regiunilor afectate.