Locuitorii orașului Longyearbyen, situat în arhipelagul Svalbard, au fost avertizați să nu mai consume apă de la robinet din cauza contaminării cu metale grele. Această problemă de sănătate publică a apărut în urma dezghețării permafrostului, proces accelerat de creșterea temperaturilor în această regiune arctică. Sursa principală de apă potabilă a orașului este Isdammen, un lac de acumulare de 2,5 km lungime, care este acum afectat de procesele geologice declanșate de criza climatică.
Regiunea Svalbard se încălzește de cinci până la șapte ori mai rapid decât media mondială, iar temperaturile de toamnă cresc cu până la 4°C pe deceniu. Această creștere termică a topit stratul de permafrost, expunând roca de bază și permițând eliberarea de metale în lacul Isdammen. Expertul Marjolaine Verret, profesoară asociată de geologie arctică la Centrul Universitar din Svalbard, explică faptul că combinația dintre dezgheț și roca de bază din șist provoacă această contaminare.
Procesul chimic implică prezența piritei, un mineral cunoscut și sub numele de „aurul prostului”, în roca de bază. Atunci când pirita intră în contact cu apa și oxigenul, aceasta se oxidează și generează aciditate, ceea ce permite eliberarea metalelor grele din roci în cursurile de apă. Marjolaine Verret a precizat că problema principală identificată în Longyearbyen este manganul, însă există riscul ca și alți contaminanți să se scurgă din roci în sistemul de alimentare.
În septembrie anul trecut, autoritățile au alertat cei 2.600 de locuitori după ce nivelul de mangan a depășit de 25 de ori limita de 50 de micrograme pe litru recomandată de Institutul Norvegian de Sănătate Publică. Deși nivelurile de mangan au scăzut ulterior, la începutul acestui an s-au detectat concentrații de sulfat și nichel care depășesc limitele de siguranță. Din acest motiv, interdicția de consum a apei rămâne în vigoare, în ciuda faptului că primarul Terje Aunevik a menționat că nivelurile nu erau periculoase.
Pentru a gestiona criza, municipalitatea a instalat un rezervor central cu apă purificată gratuită, filtrată de o fabrica locală de bere, pentru ca oamenii să își poată umple recipientele. Terje Aunevik a recunoscut că situația a stârnit agitație și a menționat că ar putea fi necesară construirea unei rețele de alimentare cu apă complet nouă. Soluțiile discutate includ instalarea unui sistem de filtrare la Isdammen sau amenajarea unei stații de desalinizare, însă ambele variante sunt extrem de costisitoare.
Fenomenul observat în Norvegia este considerat un semnal de alarmă pentru alte comunități arctice. Marjolaine Verret avertizează că prezența permafrostului care se dezleagă și a rocilor bogate în pirită este comună și în alte zone, precum nordul Canadei sau Alaska. Schimbările climatice pot afecta astfel sursele de apă dulce pe scară largă, transformând accesul la apa potabilă întruna provocare majoră pentru populațiile din zonele polare.