Contextul social în care se iau mesele poate influența direct modul în care organismul uman procesează glucoza. Un studiu recent, publicat în revista Science Advances, a demonstrat că nivelul glicemiei este influențat de prezența unei persoane apropiate în timpul consumului de alimente. Cercetătorii au observat că, atunci când oamenii mănâncă în compania cuiva drag, procesele biologice de reglare sunt mai eficiente decât în cazul în care aceștia consumă alimentele singuri.
Experimentul a implicat 108 participanți care au consumat puțin peste 100 de grame de pâine preparată din făină albă de grâu. Cercetătorii au monitorizat răspunsul organismului acestora pe parcursul a două ore, comparând două scenarii distincte: masa luată în singurătate și masa luată în prezența unei persoane apropiate. Rezultatele au indicat faptul că, în scenariul cu prezență socială, nivelul glicemiei a crescut mai puțin și a revenit mult mai rapid la valorile inițiale comparativ cu situația în care participanții au mâncat singuri.
Aceste descoperiri susțin conceptul de „fiziologie socială”, sugerând că interacțiunile și relațiile dintre oameni pot influența direct procesele biologice. Shir Atzil, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, explică faptul că reglarea glicemiei nu depinde doar de alimentele consumate, ci și de persoanele care ne însoțesc la masă. Conform cercetătorului, relațiile noastre joacă un rol biologic activ în bunăstarea fizică, reducând efortul necesar organismului pentru autoreglare metabolică.
Efectele prezenței sociale au fost observate și în alte funcții vitale, precum reglarea temperaturii corporale și răspunsul la stres. Într-un test cu 116 persoane, expunerea la frig a fost gestionată mai eficient de organism atunci când participanții aveau un partener alături, efectul fiind mai puternic în cazul contactului fizic. De asemenea, un studiu pe 115 adulți și 56 de perechi mamă-sugar a arătat că prezența unei alte persoane reduce reacția de excitație fiziologică și transpirația în timpul unui test de stres.
Izolarea socială a fost deja asociată în studii anterioare cu diverse probleme de sănătate, inclusiv cu un control glicemic deficitar și un risc sporit de diabet de tip 2. La animale, izolarea poate afecta sistemul imunitar sau poate scurta durata de viață, însă la oameni, cercetătorii nu pot reproduce intenționat izolarea pe termen lung din motive etice. Din acest motiv, studiile se concentrează pe măsurarea diferențelor fiziologice care apar între momentul în care o persoană este singură și cel în care este în compania altcuiva.
Studiile populaționale confirmă faptul că legăturile sociale puternice sunt strâns corelate cu o stare generală de bine și o viață mai lungă. În schimb, izolarea socială este asociată cu o incidență mai mare a problemelor metabolice și cardiovasculare, precum și cu o eficiență redusă a somnului. Deși sănătatea este influențată de mulți factori, precum stilul de viață sau condițiile economice, datele sugerează că mediul social reprezintă un element biologic fundamental pentru menținerea echilibrului organismului.