Institutul de Studii Sud-Est Europene a scos în evidență o relatare scrisă de Petre Cazacu, publicată inițial în august 1921 în revista „Viața Românească”. Textul oferă o imagine asupra Chișinăului aflat într-o perioadă de tranziție profundă, marcată de efectele războiului și ale revoluției. Orașul trecea printr-o schimbare rapidă de regim, după ce Basarabia s-a unit cu România în urma votului Sfatului Țării din 27 martie/9 aprilie 1918.
Petre Cazacu descrie o stare de „traumatism nervos” colectiv, cauzată de succesiunea evenimentelor violente și instabile. Autorul menționează că războiul, revoluția, criza economică și deprecierea banilor au afectat profund societatea. Pe lângă aceste elemente, mișcările de populație, precum emigrările și imigrările, precum și trecerea unor armate formate din Ruși, Nemți, Francezi, Greci sau Poloni, au zdruncinat comunitatea. Aceste valuri de schimbări au produs fenomene patologice, atât la nivel moral, cât și social.
Instabilitatea perioadei s-a manifestat și prin creșterea criminalității și a fenomenului de cerșitorie în oraș. Petre Cazacu notează că Chișinăul, deși era considerat un loc calm în condiții normale, suferă acum de un număr excesiv de infracțiuni, tâlhării, escrocherii și șantaj. Autorul subliniază că, deși poliția, jandarmeria și justiția încercau să combată aceste acte, reacțiile autorităților erau greoaie. În acest climat de tensiune, zvonurile și informațiile neverosimile se răspândeau rapid de la o persoană la alta.
O altă schimbare majoră observată este procesul de românizare care avea loc într-un ritm vertiginos în toate instituțiile și locurile publice. Petre Cazacu observă că în magazine, piețe, restaurante precum Suisse, London sau Savoia, limba română a devenit dominantă. El susține că nu se mai aude nicio injurătură sau vorbă rusă, nu pentru că limbile străine ar fi fost interzise, ci pentru că au devenit nenaturale. Elementele autohtone au început să comunice fără dificultăți cu cei veniți din Regat.
Schimbarea culturală și lingvistică a fost accelerată în mod decisiv de rolul școlii și al armatei române. Petre Cazacu afirmă că recrutarea în armată și educația sunt mecanismele care șterg urmele trecutului și împing orașul spre cultura în limba națională. Autorul observă chiar că diferențele dintre recruti din județele Moldovei, precum Vaslui, Iași sau Tutova, și cei din zonele Chișinăului, Bălților sau Sorocii, deveniseră extrem de greu de observat în cadrul târgurilor locale.
Procesul de integrare administrativă a Basarabiei în statul român a început imediat după autodizolvarea Sfatului Țării la sfârșitul anului 1918. În acele momente, atribuțiile instituțiilor provinciale au fost transferate treptat către autoritățile centrale de la București. Această tranziție a marcat trecerea de la vechiul sistem administrativ dezorganizat după Revoluția Rusă de la 1917 către un cadru guvernamental unitar, influențând structura socială și politică a întregii regiuni.