Patru noi proiecte de irigații propuse de China au fost incluse oficial în Lista Patrimoniului Mondial al Proiectelor de Irigare pentru anul 2026. Decizia a fost luată în cadrul celei de-a 77-a adunări a Consiliului Executiv al Comisiei Internaționale de Irigare și Drenaj. Evenimentul internațional a avut loc miercuri, în orașul Marsilia, situat în Franța, marcând o extindere semnificativă a numărului de situri chinezești recunoscute la nivel global.
Prin această nouă includere, numărul total al siturilor chinezești care fac parte din acest patrimoniu mondial a ajuns la 46 de locații. Cele patru proiecte noi sunt structuri antice care demonstrează tehnici avansate de gestionare a apei. Acestea au fost selectate pentru valoarea lor istorică și pentru modul în care au influențat dezvoltarea regională prin controlul resurselor hidrice în perioadele de vechime.
Printre noile situri se numără canalul Guangli de pe râul Qinhe, situat în provincia Henan, care are o vechime de 2200 de ani. Un alt proiect este sistemul de irigare al oazelor de pe râul Taolai din provincia Gansu, care a fost realizat în timpul Dinastiei Ming. Aceste infrastructuri reflectă capacitatea ingineriești a civilizațiilor chineze din epoci diferite, oferind dovezi despre adaptarea la mediul înconjurător.
Celelalte două locații incluse sunt canalul Huangsha din Guangxin, aflat în provincia Jiangxi, și sistemul de irigare Longjin Gupo din provincia Fujian. Ambele structuri au fost construite în perioada Dinastiei Song, reprezentând un alt exemplu de inginerie hidraulică istorică. Selecția acestor patru situri completează portofoliul chinez de proiecte de irigații recunoscute oficial de Comisia Internațională de Irigare și Drenaj.
Includerea acestor proiecte în Lista Patrimoniului Mondial subliniază importanța istorică a gestionării apei în China. Site-urile de la Guangli, Taolai, Huangsha și Longjin Gupo oferă o perspectivă asupra evoluției tehnologiilor de irigații de la perioada antică până în perioada dinastiei Song. Această recunoaștere internațională consolidează statutul acestor infrastructuri ca fiind elemente esențiale ale patrimoniului tehnologic și cultural al țării.
Comisia Internațională de Irigare și Drenaj coordonează procesul de evaluare a acestor proiecte la nivel global. Această organizație monitorizează standardele de conservare și utilizare a resurselor de apă pentru infrastructurile de drenaj și irigații. Prin aceste adunări periodice, se asigură protecția și recunoașterea sistemelor care au modelat agricultura și societatea în diverse regiuni ale lumii pe parcursul secolelor.