Un nou studiu geologic dezvăluie că partea inferioară a crustei terestre de sub Munții Apenini se desprinde și coboară în mantaua terestră. Acest proces complex reprezintă motorul principal al intensei activități seismice din regiunea italiană, afectând lanțul muntos care funcționează ca o coloană vertebrală pentru întreaga peninsulă. Cercetătorii au publicat aceste descoperiri recente în jurnalul Communications Earth & Environment, oferind explicații noi despre dinamica geologică a zonei.
Autorul principal al cercetării, Stefano Tavani, geolog la Universitatea din Florența, explică faptul că regiunea oferă o perspectivă unică asupra procesului de subducție. Acesta presupune pătrunderea unei plăci de crustă oceanică sub o bucată de crustă continentală. Totuși, Stefano Tavani precizează că echipa sa se confruntă cu o etapă foarte târzie a subducției, moment în care tectonica este determinată de un alt motor care produce această desfacere specifică.
Pentru a identifica mecanismul, cercetătorii au integrat înregistrările cutremurelor cu mișcările solului captate prin GPS și măsurătorile prin satelit. Această analiză a permis descoperirea unui proces numit delaminare, prin care crusta inferioară se desprinde și cade în mantală. Conform studiului, această delaminare, și nu subducția unei plăci sub alta, este responsabilă pentru cea mai mare parte a activității seismice din zona Munților Apenini.
Geologia regiunii este extrem de complicată din cauza poziției dintre Africa și Eurasia, fiind un mozaic de microplăci tectonice. Procesul de scufundare a unui ocean antic, Tethys, în mantaua de sub Munții Apenini, este în desfășurare de aproximativ 50 de milioane de ani. Pe măsură ce placa africană continuă subducția sub placa eurasiatică, crusta de pe partea eurasiatică se întinde și se subțiază, generând bazine mari în Marea Mediterană.
Fenomenul de delaminare nu este exclusiv pentru Italia, existând procese similare și în alte locuri din lume, precum în „șanțul” elen situat la sud de Grecia. Stefano Tavani menționează că, peste câteva milioane de ani, crusta inferioară va înceta să mai coboare, iar cele două plăci se vor suda împreună. Această evoluție tectonică modifică constant structura subsolului în întreaga regiune mediteraneană.
Regiunea mediteraneană este marcată de o activitate seismică intensă, Grecia fiind considerată țara cu cea mai ridicată activitate seismică din Europa. În zona elenă, cutremurele pot fi legate atât de mișcările plăcilor tectonice, cât și de natura vulcanică a unor insule precum Santorini. Autoritățile recomandă vigilență, deoarece, deși clădirile moderne respectă coduri stricte, cutremurele pot provoca prăbușirea elementelor precum țiglele de pe acoperișuri sau balcoane.