O echipă de cercetători de la Jet Propulsion Laboratory al NASA a publicat un studiu în Geophysical Journal International, în care dezvăluie o descoperire neobișnuită privind interiorul planetei. Studiul arată că centrul de masă al Pământului este turbulent și se mișcă, fenomen care ar putea genera dificultăți în funcționarea sistemelor de navigație și a datelor de poziționare prin satelit. Această oscilație este influențată de distribuția maselor de apă, gheață și aer pe suprafața globului.
Cercetătorii au observat că centrul de masă al Pământului se rotește în jurul centrului său geometric cu câțiva milimetri, din cauza schimbărilor de presiune și a greutății apei. Felix Landerer, coautor de la Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA, a explicat că, deși aceste mișcări par minuscule, lumea modernă depinde de măsurători extrem de precise. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru îmbunătățirea sistemelor de cartografiere, utilizate în logistică maritimă sau agricultura de precizie.
Donald Argus și echipa sa au utilizat o tehnică nouă bazată pe urmărirea ultraprecisă a sateliților pentru a măsura această rotație. Studiul a inclus date de la sateliții aflați pe orbita joasă a Pământului și urmărirea GPS pentru a oferi o gamă diversă de ținte. Cercetătorii au analizat modul în care greutatea apei și a gheții deformează scoarța terestră, influențând astfel și poziția stațiilor terestre de monitorizare.
Oscilațiile sunt cauzate de schimbările sezoniere, precum acumularea de zăpadă în America de Nord și Eurasia, care deplasează centrul de masă spre Polul Nord în martie. În aprilie, volumul de apă din bazinul Amazonului poate deplasa centrul de masă cu 2,2 milimetri spre America de Sud. De asemenea, între august și octombrie, apele se umflă, provocând o deplasare a centrului de masă către Oceanul Pacific de Sud, sub influența precipitațiilor și a apei topite.
Donald Argus a menționat că dimensiunea mișcărilor este acum estimată la jumătate față de cât se credea acum opt ani. Această constatare sugerează că masa de apă și aer care se mișcă între emisfere este mai mică decât se anticipase anterior. Pe lângă centrul de masă, studiul confirmă și mișcarea Polului Nord geografic, care ar putea parcurge o distanță de aproape 27 de metri până în anul 2100.
Analiza datelor privind mișcarea polilor a inclus și o comparație între măsurătorile din perioada 1908-2000 și proiecțiile legate de topirea ghețurilor. În cazul unui scenariu în care emisiile de gaze cu efect de seră sunt reduse, Polul Nord s-ar putea deplasa cu până la 12 metri. Această evoluție a poziției polilor este un indicator relevant pentru dinamica structurală a planetei în contextul schimbărilor climatice globale.