Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că cererea depusă de societatea Elit-Fitness S.R.L. este inadmisibilă. Aceasta viza pierderea folosinței unei săli închiriate în Chișinău și anularea contractului de închiriere. Decizia, aferentă cererii 21829/13 împotriva Republicii Moldova, a fost adoptată la 24 septembrie și comunicată oficial la 15 octombrie 2026.
Litigiul are la bază un contract semnat la 15 septembrie 2003 cu o societate identificată drept compania C. Elit-Fitness avea dreptul de a utiliza, începând cu 15 octombrie 2003, o sală de 211,1 metri pătrați dintr-un complex sportiv din centrul Chișinăului. La momentul semnării, compania C. era înregistrată în registrul bunurilor imobile ca proprietar al complexului respectiv. Contractul de închiriere fusese înscris în registru la data de 22 septembrie 2003.
Dreptul de proprietate asupra complexului a fost ulterior contestat de Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport. Curtea Supremă de Justiție a confirmat la 23 ianuarie 2008 anularea înscrierii proprietății companiei C., iar la 7 mai 2009 universitatea a fost recunoscută drept proprietar. În urma acestor decizii, universitatea a cerut Elit-Fitness să elibereze sala, iar în august reprezentanții instituției au schimbat încuietorile și au mutat echipamentul sportiv într-un depozit.
În procesul de la CEDO, Elit-Fitness a invocat protecția bunurilor și dreptul la un recurs efectiv. Totuși, comitetul de trei judecători a considerat în unanimitate că firma nu a demonstrat existența unui interes patrimonial protejat de Convenție. Curtea a reținut că, conform interpretării instanțelor naționale, contractul era nul cu efect retroactiv, fiind încheiat de o societate care nu era proprietarul legal, astfel încât nu a produs efecte juridice.
Societatea a susținut că evacuarea i-a provocat pierderi financiare și că universitatea i-a preluat clientela. CEDO a analizat argumentul privind clientela, dar a constatat că dosarul nu demonstra că clienții depindeau de contractul din 2003 sau de locația exactă a sălii. Nu s-a susținut că mutarea ar fi împiedicat atragerea altor clienți, iar decizia nu exclude, în general, protecția contractelor sau a clientelei comerciale în alte circumstanțe.
Decizia CEDO în acest caz este legată de lipsa unei baze juridice suficiente la momentul relevant al disputei. Deși restabilirea dreptului de proprietate a avut loc în 2020 prin alte proceduri, aceasta a fost considerată o evoluție ulterioară faptelor examinate. Astfel, cererea a fost încheiată fără o hotărâre pe fond și fără acordarea de despăgubiri financiare către firma reclamantă.