Unul dintre cele mai vechi castre romane din România poate fi vizitat din nou, după ce un ampl proces de restaurare și conservare a fost finalizat. Proiectul, care s-a desfășurat pe o suprafață de 24 de hectare pe dealul Cetății din Turda, a vizat protejarea vestigiilor arheologice scoase la lumină în urma săpăturilor efectuate în zonă. Lucrările de amenajare au început în anul 2020.
Procesul de reabilitare a inclus protejarea ruinelor și amenajarea alelor de acces, precum și montarea unor structuri metalice specifice. Dan Matei, directorul muzeului de istorie Turda, a explicat faptul că aceste structuri metalice au rolul de a sugera volumetria unor clădiri, precum intrarea în clădirea comendamentelor. Vizitatorii pot parcurge zona pe punți suspendate, de pe care pot observa structurile de protecție gândite special pentru conservarea zonei.
În cadrul castrului se află și zona băilor termale, un loc care servea drept centru social pentru relaxare și discuții importante. Zidurile, construite din piatră și cărămidă, au o grosime neobișnuită care a ajutat la conservarea vestigiilor în timp. Sorin Nemeti, arheolog, a menționat că descoperirile includ mii de artefacte și oferă informații despre modul în care trăiau soldații romani în secolul al doilea după Hristos.
Investiția necesară pentru acest proiect de restaurare a fost de 6 milioane de euro, fondurile provenind din surse europene, guvernamentale și locale. Fortificația a fost integrată oficial în circuitul turistic al zonei, oferind acces public la istoria locală. Prețul unui bilet de intrare pentru adulți este de 21 de lei, în timp ce pentru copii, taxa este de 5 lei.
Această fortificație datează din anul 170 după Hristos, perioadă în care împăratul Marcus Aurelius a decis relocarea soldaților Legiunii a 5-a Macedonica. Aceștia au fost mutați din Dobrogea către Potaissa pentru a proteja granițele imperiului roman. Această mișare strategică a lăsat în urmă urmele arheologice care sunt studiate astăzi de specialiști.
Istoria acestor fortificații este strâns legată de modul în care Imperiul Roman își organiza apărarea de frontieră prin unități militare mobile. În secolul al doilea după Hristos, prezența legiunilor în zona Potaissae era esențială pentru stabilitatea regiunii. Astăzi, aceste vestigii reprezintă o resursă arheologică majoră, oferind detalii despre viața cotidiană și organizarea socială a soldaților din acea epocă de primărie și comandament.