Orașul antic Baiae, situat la aproximativ 30 de kilometri de Napoli, în comuna Bacoli, a fost o locație de o opulență extremă, fiind comparat de istorici cu Sodoma și Gomora. Această veche stațiune romană, cunoscută pentru luxul și excesele sale, a dispărut sub valurile Mării Tireniene din cauza activității vulcanice. Astăzi, ruinele sale fascinante sunt vizibile în adâncurile apei, oferind o fereastră către o lume a plăcerilor care a definit o epocă a istoriei.
Descoperirile arheologice efectuate subacvatic dezvăluie o lume a splendorii, cu vile, temple și bazine spectaculoase situate la 10 metri sub nivelul mării. Echipele de cercetare de la Parculul Arheologic Campi Flegrei au identificat recent vestigii ale unei vile romane, incluzând coloane și mozaicuri decorative complexe. Această zonă urbană se întinde pe o suprafață de trei ori mai mare decât ruinele de la Pompei, cuprinzând rețele de drumuri și ziduri de cărămidă.
Baiae a funcționat ca o stațiune balneoclimaterică de lux, fiind frecventată de figuri istorice precum Gaius Marius, Lucullus sau Pompei. Iulius Cezar deținea o vilă în oraș, în timp ce împărați precum Augustus, Nero, Caligula și Hadrian au construit proprietăți masive în această regiune. Pe lângă confortul termal oferit de izvoarele naturale, locația era celebră pentru peisajul pitoresc și resursele termale utilizate de aristocrația romană pentru relaxare.
În perioada sa de glorie, orașul a devenit un simbol al decadenței, fiind descris de autorii antici ca un loc al viciului pur. Scriitori precum Seneca cel Tânăr sau Propertius au criticat intens stilul de viață desfrânat al locuitorilor și al vizitatorilor. Baiae era un centru de petreceri fără cenzură morală, unde luxul și lăcomia dominau, transformând stațiunea într-un loc al plăcerilor nesfârșite pentru clasa conducătoare a Romei.
Construcțiile impresionante din oraș includ Templul lui Mercur, care deține o cupolă de beton cu un diametru de 21,5 metri, fiind cea mai mare înainte de Panteonul din Roma. Un alt edificiu important este Templul Dianei, un complex termal decorat cu frize de marmură care înfățișau scene de vânătoare. Aceste structuri, construite din tuf vulcanic și marmură, demonstrează nivelul înalt de inginerie și estetică pe care îl deținea orașul în epoca sa de maximă dezvoltare.
Destinul orașului a fost determinat de fenomenul geologic numit bradizeism, care a provocat mișcări tectonice și scufundarea treptată a solului. Această instabilitate, cauzată de activitatea supervulcanului Campi Flegrei, a făcut ca Baiae să fie înghițită de mare între secolele III și V d.Hr. După prăbușirea sub apă, orașul a mai fost afectat de jafuri și de epidemii de malarie, până când a fost complet depopulat.