O echipă de cercetători a reușit o performanță fără precedent în astronomie prin detectarea unui semnal radio provenit direct de la o planetă situată în afara Sistemului Solar. Obiectul cosmic vizat de observații este Beta Pictoris b, o exoplanetă de tip gigant gazos care se află la o distanță de aproximativ 63,4 ani-lumină de Pământ. Această emisie radio naturală a permis oamenilor de știință să măsoare, pentru prima dată, intensitatea câmpului magnetic al unei astfel de exoplanete.
Echipa de cercetători implicată în această descoperire istorică este formată din specialiști de la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian, în colaborare cu o echipă de la Universitatea din Oregon. Pentru a realiza aceste observații complexe, astronomii au utilizat rețeaua de radiotelescoape MeerKAT, situată în Africa de Sud. Marea provocare tehnică a constat în separarea semnalului specific planetei de restul emisiilor provenite din sistemul stelar în care aceasta se află.
Semnalul captat de radiotelescoape prezintă pulsuri radio rapide și o polarizare circulară, caracteristici care indică prezența unor aurore uriașe. Procesul este identificat sub numele de instabilitatea maserului ciclotronic electronic (ECMI), un mecanism care generează emisii radio asociate aurorelor și în cadrul Sistemului Solar, la fel ca în cazul planetei Jupiter. Pentru a localiza exact sursa, cercetătorii au folosit quasari, adică nuclee extrem de luminoase ale unor galaxii îndepărtate, drept puncte de referință pe cer.
Datele colectate arată că Beta Pictoris b posedă un câmp magnetic extraordinar de puternic, fiind de ordinul miilor de ori mai intens decât cel al planetei Pământ. Acest gigant gazos, care are o masă de aproximativ zece ori mai mare decât cea a lui Jupiter, are și o rotație extrem de rapidă. Planeta efectuează o rotație completă în doar 8-9 ore, o dinamică esențială pentru procesele magnetice și pentru accelerarea particulelor încărcate care produc emisiile aurorale.
Această descoperire deschide o nouă direcție în studiul exoplanetelor, deoarece câmpurile magnetice oferă informații vitale despre structura internă, atmosferă și evoluția acestora. Astronomii au intenția să extindă aceste observații către alte șapte exoplanete gigantice din sisteme stelare apropiate. Noile generații de radiotelescoape ar putea transforma observațiile radio într-un instrument esențial, completând analiza limitată pe care o pot face telescoapele optice în cazul lumilor îndepărtate.
Studiul exoplanetelor prin intermediul semnalelor radio reprezintă o evoluție majoră față de metodele tradiționale bazate pe lumina reflectată sau emisă. În astronomia modernă, detectarea acestor emisii permite cercetătorilor să exploreze proprietățile fizice ale unor lumi aflate la distanțe de zeci sau sute de ani-lumină. Această abordare oferă o perspectivă unică asupra dinamicii magnetice a corpurilor cerești din galaxia noastră.