Astronomii au identificat pentru prima dată o stea cu o nuanță spectrală de verde-gălui, cunoscută sub numele de chartreuse. Această descoperire vizează o pitică albă, o rămășiță stelară densă, care a schimbat culoarea după ce a absorbit resturi de materie provenite de la planete care ploteau anterior pe orbita sa. Obiectul identificat este denumit WD J1330+6435 și se află în galaxia Calea Lactee, la o distanță de aproximativ 280 de ani-lumină de Pământ, în constelația Dragonului.
Fenomenul este explicat prin prezența unor fragmente de materie planetară care au căzut pe suprafața stelei, îmbogățindu-i straturile exterioare cu elemente precum calciu, litiu și sodiu. Astrofizicianul Mark Hollands de la Universitatea Warwick a explicat că, în cazul acestei pitice albe, densitatea este atât de mare încât atomii de sodiu sunt bombardați constant de atomii de heliu din jur. Această interacțiune modifică nivelurile de energie atomică ale sodiului, făcând ca acesta să absoarbă nu doar o lungime de undă, ci și culorile galben, portocaliu și parțial roșu.
Rezultatul final al acestui proces este emisia unei străluciri verzi-gălbuie, un fenomen care ar fi imposibil în cazul stelelor asemănătoare Soarelui. Boris Gansicke, astrofizician la Universitatea Warwick, compară procesul cu amestecarea culorilor pe paleta unui pictor, unde eliminarea unei anumite culori din amestec schimbă rezultatul final. Deoarece piticele albe sunt extrem de dense, având o masă de circa 165.000 de ori mai mare decât cea a Terrei, chiar și o cantitate mică de sodiu poate bloca o parte semnificativă din lumina portocalie emisă.
Pe lângă această stea verde, cercetătorii au identificat și o stea cu o nuanță de roz-somon, denumită WD J1011+2845, situată în constelația Leul Mic. Această stea se află la 48 de ani-lumină de Pământ, iar culoarea sa specifică nu este cauzată de sodiu, ci de carbonul provenit din interiorul profund al stelei. Studiul a inclus analiza a 151 de pitice albe, demonstrând că nuanțele acestora depind de compoziția atmosferei, de la roz și violet pentru cele bogate în carbon, până la nuanțe de cyan pentru cele cu temperaturi mai scăzute.
Cercetarea a utilizat date spectrale de la proiectul Sloan Digital Sky Survey, obținute cu ajutorul unui telescop din New Mexico, împreună cu modele spectrale dezvoltate de echipa de cercetare. Această analiză a permis clasificarea piticelor albe în grupuri distincte în funcție de elementele chimice prezente. Astfel, nuanțele pot varia de la galben, pentru cele care conțin resturi de sisteme planetare distruse, până la albastru pal pentru cele cu atmosfere compuse din hidrogen și heliu.
În astronomie, culoarea unei stele este un indicator direct al temperaturii sale superficiale. Stelele mai reci sunt percepute ca fiind portocalii, în timp ce Soarele și cele similare cu acesta apar albe, iar cele cu temperaturi extrem de ridicate prezintă o nuanță de albastru pal. Piticele albe, fiind nucleul rămas după consumarea combustibilului nuclear, pot prezenta totuși culori rare datorită modificărilor compoziției chimice de-a lungul timpului.