O echipă de cercetători a identificat un sistem compus din două stele masive care ar putea explica originea norilor de gaz observați în apropierea găurii negre supermasive Sagittarius A*. Această descoperire, publicată în revista Astronomy & Astrophysics, oferă o explicație pentru formarea fluxului de materie care ajunge în centrul Căii Lactee. Studiul sugerează că vânturile stelare pot produce aglomerări dense de materie care urmează traiectorii către gaura neagră.
Cercetătorii au analizat obiecte precum G1, G2 și structura G2t, care par să fie parte dintr-un flux continuu de materie numit G1-2-3. Datele indică faptul că aceste nori nu sunt entități independente, ci regiuni cu densități diferite dintr-un flux comun. Analiza orbitelor a arătat că aceste obiecte au traiectorii cu forme și orientări foarte apropiate, ceea ce face puțin probabil ca ele să nu aibă o origine comună.
Sursa identificată pentru acest flux de materie este sistemul IRS 16SW, format din două stele masive aflate la o distanță foarte mică una de alta. Acest sistem binar de contact face parte dintr-un disc de stele tinere care se deplasează în sens orar în jurul lui Sagittarius A*. Vânturile stelare generate de aceste stele se ciocnesc cu materialul din mediul înconjurător, creând unde de șoc care comprimă gazul.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa asociată cu Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră a utilizat instrumentele SINFONI și ERIS. Aceste spectrograme în infraroșu, dotate cu sisteme de optică adaptivă, au permis observații precise în regiunea aglomerată a centrului galactic. Cercetătorii au măsurat pozițiile și vitezele norilor prin analiza emisiei hidrogenului, inclusiv linia Brackett-γ, pentru a reconstitui orbitele acestora.
Simulările hidrodinamice au susținut mecanismul propus, arătând că interacțiunea dintre vânturile stelare și mediul din jurul sistemului IRS 16SW generează aglomerări de gaz compatibile cu fluxul G1-2-3. Calculele indică faptul că un aport de aproximativ o masă echivalentă cu cea a Pământului la fiecare zece ani ar putea fi suficient pentru a susține nivelul actual de activitate al găurii negre supermasive din centrul galaxiei.
Centrul Căii Lactee este o regiune extrem de dificil de studiat din cauza densității de stele, gaz și praf care înconjoară Sagittarius A*. Astronomii utilizează observațiile în infraroșu pentru a putea urmări mișcarea materiei în acest mediu aglomerat. De la anul 2012, cercetătorii au identificat succesiv mai mulți nori de gaz, precum G2, un nor compact de gaz ionizat cu o masă de câteva ori mai mare decât cea a Pământului.