Armenia organizează la Erevan a șaptea zececea Conferință a Părților la Convenția privind diversitatea biologică (CBD COP17), eveniment marcat de o evaluare globală a progreselor în aplicarea Cadrului global pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal (KMGBF). Această reuniune internațională are loc într-un moment în care Armenia își declară ambiția de a adera la Uniunea Europeană, însă bilanțul său ecologic actual relevă discrepanțe semnificative între promisiunile oficiale și realitatea de pe teren.
Sectorul minier reprezintă una dintre cele mai mari preocupări, statul armean deținând o participație de 12,5% în compania Lydian Armenia. Această entitate pregătește deschiderea unei mine la zăcământul Amulsar, în apropierea stațiunii Jermuk, utilizând o soluție de cianură de sodiu pentru extracția aurului. Situația este agravată de faptul că, conform unui document ONU, doar 9 din cele 24 de companii miniere din țară au prezentat rapoarte de monitorizare a mediului pentru anul 2024, indicând o lipsă de transparență în sector.
Resursele de apă sunt, de asemenea, sub presiune, în special în cazul lacului Sevan, care suferă din cauza apelor uzate netratate. În timp ce în Uniunea Europeană peste 90% din apele uzate urbane sunt tratate conform unor standarde comune, în Armenia, în anul 2021, doar aproximativ 8% din acestea au beneficiat de tratare mecanică. Tratarea biologică rămâne doar o promisiune guvernamentală pentru perioada 2026-2031, deși programe precum EU4Sevan au fost lansate pentru protecția acestui ecosistem.
Gestionarea pădurilor și a speciilor rare indică, de asemenea, dificultăți administrative și biologice majore. Ultimul inventar forestier realizat în Armenia datează din 1993, ceea ce face ca planurile de a dubla suprafața împădurită să se bazeze pe date neactualizate. În ceea ce privește fauna, populația de leoparde este critică, fiind estimată între opt și treisprezece exemplare, în timp ce țara urmărește un obiectiv de protecție a teritoriului de 20% până în 2030, mult sub pragul de 30% vizat la nivel global.
Finanțarea planurilor de biodiversitate reprezintă un obstacol critic pentru viitorul ecologic al țării. Planul de acțiune pentru perioada 2026-2030 necesită aproximativ 960 de milioane de dolari, însă, conform estimărilor Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), 93% din această sumă nu este încă asigurată. În contrast cu aceste lipsuri financiare, guvernul a alocat aproximativ 25 de milioane de dolari pentru organizarea conferinței propriu-zise, evidențiind o prioritate acordată evenimentului diplomatic în detrimentul protecției efective a naturii.
Eficacitatea legislației de mediu este pusă la încercare de lipsa sancțiunilor pentru încălcările raportate. În 2025, Inspectoratul de mediu a înregistrat 3.303 încălcări, un număr cu 30% mai mare decât în anul precedent, însă multe cazuri, precum deversarea de pământ în defileul Hrazdan chiar lângă locul conferinței, au fost închise fără consecințe. Această abordare subliniază dificultatea de a echilibra interesele economice cu normele de protecție a mediului în procesul de integrare europeană.