Parcul Național Doñana, situat în sud-vestul Spaniei pe coasta Atlanticului, se confruntă cu o secetă severă care amenință ecosistemul protejat de UNESCO. Această zonă umedă, esențială pentru milioane de păsări migratoare și specii precum râsul iberic, suferă din cauza creșterii temperaturilor și a schimbărilor climatice. Totuși, o parte majoră a crizei este cauzată de exploatarea pânzei freatice prin sute de puțuri ilegale, utilizate pentru a asigura aprovizionarea Europei cu produse agricole.
Spania furnizează în prezent un sfert din producția proaspătă de fructe și legume consumată pe continent, oferind produse pe tot parcursul anului pentru regiunile mai reci. În 2016, WWF Spania estima că în zona Doñana existau peste 1.000 de puțuri ilegale și mai mult de 1.700 de bazine utilizate nelegal. Aceste infrastructuri pentru irigații acoperă o suprafață echivalentă cu aproximativ 4.200 de terenuri de fotbal, afectând drastic rezervele de apă disponibile.
Boomul agricol a fost susținut încă din 1971, când regimul lui Francisco Franco a declarat irigațiile drept obiectiv de interes național prin Planul Almonte-Marismas. Autoritățile au promovat cultivarea căpșunilor, numite „aurul roșu”, deoarece acestea pot genera venituri brute de până la 150.000 de euro pe hectar anual. Această cifră este mult mai mare decât cele obținute din cartofi, care aduc 20.000 de euro, sau din vița-de-vie, care generează 15.000 de euro pe hectar.
Pentru a compensa lipsa apei legale, fermierii au recurs la extrageri neautorizate, reducând rezervele pentru comunitățile locale și pentru situl natural. În urma unei tragedii din 2019, când un copil de doi ani a murit căzând într-un foraj ilegal, Garda Civilă spaniolă a creat unități speciale pentru combaterea furtului de apă. Autoritățile folosesc acum imagini satelitare și drone pentru a identifica zonele care apar nefiresc de verzi, indicând utilizarea ilegală a resurselor hidrice.
Pentru a remedia situația, guvernul central și autoritățile locale au lansat un plan de 1,4 miliarde de euro pentru protejarea resurselor. Statul a sigilat aproape 300 de puțuri ilegale doar în regiunea Doñana și a început să cumpere terenuri agricole pentru a le readuce la starea naturală. În paralel, fermierii sunt încurajați să adopte sisteme de irigare prin picurare și să cultive plante care necesită cantități mai mici de apă pentru a reduce risipa.
Problema supraexploatării resurselor de apă este una globală, întâlnită și în alte regiuni agricole importante precum Mexic, Brazilia sau Maroc. În aceste zone, agricultura intensivă pune o presiune constantă pe ecosisteme, similar cu ceea ce se întâmplă în Spania. Pe măsură ce efectele schimbărilor climatice se intensifică, asigurarea accesului la apă va deveni o provocare majoră pentru guvernele și industriile care depind de această resursă vitală.