Premierul Péter Magyar a anunțat luni, 19 octombrie, în cadrul Parlamentului de la Budapesta, că Ungaria va renunța la sistemul TAO. Acest mecanism a permis, începând cu anul 2011, companiilor profitabile să direcționeze o parte din impozitul pe profit către cluburile sportive. Începând cu anul 2027, acest model va fi înlocuit de o formă de sprijin direct oferită de la bugetul de stat, în valoare de 150 de miliarde de forinți pe an, echivalând cu aproximativ 400 de milioane de euro.
Anunțul a fost făcut în cadrul discursului despre principiile bugetului pentru anul 2027, primul prezentat integral de guvernul Tisza. Péter Magyar a criticat sistemul actual, descriindu-l drept „incontrolabil și netransparent”, subliniind că finanțarea cluburilor nu ar trebui să fie decisă de oligarhi. Guvernul intenționează ca noile fonduri să fie distribuite pe baza unor criterii publice clare, precum numărul de copii care practică sportul sau condițiile oferite juniorilor, în loc de deciziile private ale companiilor.
Decizia are implicații pentru cluburile din Ținutul Secuiesc, precum Sepsi OSK și FK Csíkszereda, care primesc fonduri din Ungaria. Deși TAO a fost o sursă importantă, aceasta nu reprezenta principalul canal de finanțare pentru aceste echipe. Majoritatea banilor ajung la ele prin Fondul Bethlen Gábor, un canal de sprijin direct de la bugetul maghiar pentru comunitățile maghiare de peste hotare, care nu urmează să fie desființat, deși noul guvern a anunțat că verifică toate programele de sprijin.
Sistemul TAO, introdus în 2011, permitea firmelor să scadă din impozit sume direcționate către sport, cu plafonul de 70% sau 80% în funcție de modalitatea de plată. În perioada 2022-2026, aproximativ 2.500 de organizații sportive au beneficiat de 500,8 miliarde de forinți prin acest mecanism. Totuși, Curtea de Conturi a Ungariei a avertizat că desființarea sistemului poate pune în dificultate cluburile mici, care depind în mare măsură de aceste direcționări de impozit pentru baze sportive și echipamente.
În România, mecanismul de sponsorizare este mult mai limitat comparativ cu modelul maghiar. Companiile românești pot scădea din impozit doar până la 20% din impozitul pe profit sau 0,75% din cifra de afaceri. De asemenea, în România, statul nu aprobă în prealabil proiectele finanțate, spre deosebire de Ungaria, unde federațiile sportive validau programele. În prezent, cluburile din România care primesc fonduri din Ungaria folosesc în principal canalele de finanțare directă, nu și sistemul de impozit pe profit.
În contextul schimbărilor politice de la Budapesta, guvernul Tisza, care deține o majoritate de două treimi, încearcă să reformeze modul în care resursele publice sunt alocate. Această tranziție de la un sistem bazat pe contribuția companiilor la unul de finanțare directă de la stat marchează o schimbare majoră în politica fiscală și sportivă a Ungariei, vizând creșterea transparenței în utilizarea fondurilor publice.