Istoria modernă a României a fost marcată de scandaluri de proporții internaționale, cauzate de afaceri dubioase și corupția funcționarilor publici. Aceste evenimente au generat un prejudiciu financiar de peste 40 de milioane de lei, într-o perioadă în care valoarea leului era egală cu dolarul american. Pe lângă pierderile economice, aceste „țepe” au afectat imaginea și poziția diplomatică a țării în fața marilor puteri europene.
Prima mare problemă a apărut în contextul necesității de a moderniza infrastructura agrară a țării. La sosirea lui Carol I în 1866, România avea doar un singur tronson de cale ferată între București și Giurgiu, în timp ce Prusia deținea peste 6.000 de kilometri de șine. Pentru a dezvolta rețeaua feroviară, guvernul condus de Nicolae Golescu a organizat o licitație, însă procesul a fost trucat prin atribuirea contractului către compania Strousberg din Prusia, la recomandarea tatălui regelui.
Contractul cu Henry Strousberg a fost unul extrem de oneros, vizând executarea a 914 kilometri de căi ferate la un preț de 270.000 lei aur per kilometru. Compania a beneficiat de drepturi de exploatare pe termen de 90 de ani și de emisia de obligațiuni garantate de stat. Situația a degenerat în scandal când s-a descoperit că statul a plătit 5 milioane de lei pentru 19 kilometri de cale ferată care existau doar pe hârtie, execuția lucrărilor fiind de proastă calitate.
După această experiență, România a căzut în aceeași capcană cu „Afacerea Hallier”, legată de modernizarea portului Constanța în 1895. Guvernul conservator condus de Dimitrie Sturdza a organizat o licitație pentru un port maritim modern, necesar comerțului cu cereale. Adrien Hallier a câștigat contractul prin tactici de dumping, oferind un preț cu 21% sub deviz, deși nu deținea capacitatea financiară sau tehnică necesară pentru un proiect de o asemenea amploare.
După ce a încasat 18 milioane de lei pentru lucrări aproape neîndeplinite, Adrien Hallier a reușit să obțină chiar despăgubiri de 6,2 milioane de lei. Scandalul a implicat figuri politice precum Constantin Manu și a generat presiuni diplomatice din partea Franței. În urma procesului, s-a sugerat că afaceristul francez a cotizat masiv către Partidul Conservator, iar reprezentanții statului român nu și-au îndeplinit datoria de a proteja bugetul public.
Procesul de modernizare a României a fost marcat de un decalaj civilizațional major față de Europa vestică, aflată deja în plină eră industrială. În timp ce în Franța sau Anglia călătoria se făcea cu trenul, în Principatele Unite se foloseau încă trăsuri pe drumuri de pământ. Această lipsă de infrastructură a făcut ca statul tânăr să fie extrem de vulnerabil în fața investitorilor străini care vedeau în țară o oportunitate de profit rapid.