O femeie de 22 de ani, identificată ca Andreea, a fost ucisă cu toporul în satul Șipotu, din comuna Lipănești, județul Prahova. Victima, care era însărcinată, a fost atacată de fostul ei partener, Marian, în timp ce mergea pe stradă împreună cu cei doi copii și cu mama sa. Incidentul s-a produs imediat după ce tânăra ieșise de la dispensar, fiind încolțită de agresor care ținea în mână un topor.
Deși au existat numeroase apeluri la 112 prin care comportamentul violent al bărbatului era denunțat, poliția din Lipănești nu a emis un ordin de protecție. În loc de măsuri de siguranță, autoritățile au recomandat părților să se împace pe cale amiabilă, considerând că o femeie victima violenței merită mediere de cuplu și nu protecție legală. Mai mult, polițiștii au omis completarea formularului de evaluare a riscului, un pas administrativ obligatoriu care ar fi declanșat mecanismul de protecție.
Agresorul, un bărbat de 37 de ani, a fost condamnat de către Tribunalul Prahova la închisoare pe viață pentru crima comisă. Înainte de atac, acesta era cunoscut în comunitate pentru comportamentul său violent, fiind acuzat și de trafic de persoane, deoarece o ducea în Germania pentru a cereșci bani. După fapta brutală, în care Andreea a primit mai multe lovituri de topor, agresorul nu a apelat la 112, ci a ales să consume alcool.
Cazul Andreei este doar unul dintre numeroasele eșecuri ale sistemului, exemplificat și de tragedia din comuna Beciu, Teleorman. În acel caz, Mihaela, o femeie de 25 de ani, a fost înjunghiată de soț, deși exista un ordin de protecție emis anterior. Un eșec de comunicare a împiedicat utilizarea brățelor electronice, deoarece victima nu a înțeles că dispozitivul trebuie purtat de agresor, nu de ea, fapt ce a dus la o rată de acceptare a măsurilor de supraveghere de doar 20%.
Instituțiile de aplicare a legii au reacționat prin sancțiuni administrative și destituteri, însă criticii susțin că aceste măsuri vizează doar protejarea imaginii Poliției Române. Benone Matei, șeful IGPR, a recunoscut că nu au fost efectuate toate activitățile obligatorii după emiterea ordinului de protecție provizoriu. Totodată, lipsa unui registru național al femicidului și a unor baze de date unitare împiedică implementarea unor politici publice eficiente de prevenire a violenței de gen.
Din anul 2015 până în prezent, peste 500 de femei din România au fost victime ale unor omoruri comise de parteneri sau foști parteneri. Statisticile oferite de Eurostat indică faptul că rata omorurilor cu victime femei în România a fost peste media europeană în ultimele două decenii. Lipsa unor date precise și a unui sistem de colectare unitar între poliție, parchete și ministere face dificilă monitorizarea și prevenirea acestor infracțiuni grave.