Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a explicat motivul pentru care conducerea ministerului va fi împărțită între învățământul universitar și cel preuniversitar. Această decizie, care implică prezența unui ministru delegat, este prezentată de oficial ca fiind o inițiativă proprie, nu o măsură impusă prin presiuni politice externe. Noua structură administrativă va fi gestionată de Sorin Costreie împreună cu ministrul delegat pentru zona preuniversitară, Sorin Ionescu.
Sorin Costreie a declarat că această organizare este susținută de el de mai mulți ani și că nu a fost impusă de factori externi. Oficialul a folosit o analogie pentru a sublinia faptul că această schimbare este o dorință personală, afirmând că „este ca la Radio Erevan, e cerut de mine”. El respinge ferm ideea că numirea unui ministru delegat ar fi fost rezultatul unor decizii politice din afara ministerului.
Conform declarațiilor ministrului, modelul cu două conduceri este inspirat din practicile europene observate în țările unde educația este puternic valorizată. Sorin Costreie a menționat că în aceste state există fie două ministere separate, fie un singur minister care funcționează cu doi miniștri, oferind exemplul Finlandei. El a subliniat că, deși în Europa de Est și Centrală acest model nu este obișnuit, acesta reprezintă o direcție de dezvoltare necesară.
Un motiv fundamental invocat de Sorin Costreie este nevoia de a elimina lipsa de încredere dintre reprezentanții celor două sisteme de învățământ. Ministrul a observat că, în trecut, numirea unui oficial din mediul universitar era privită cu suspiciune de cei din preuniversitar și invers. Această tensiune între cele două ramuri educaționale a creat o barieră care trebuie depășită prin noua structură de conducere a ministerului.
Obiectivul final al acestei reorganizări este reconstruirea încrederii în întregul sistem de educație, inclusiv în relațiile dintre elevi, profesori și părinți. Sorin Costreie a explicat faptul că vrea să readucă încrederea în principal între actori, menționând relația copilului cu profesorul și cea dintre profesor și părinți. Prin această abordare, ministerul urmărește să creeze un mediu de învățământ mai stabil și mai unitar.
Sistemul de educație din România se confruntă cu provocări constante legate de structura administrativă și de resursele dedicate învățământului. În contextul actual, deciziile privind numirea funcționarilor de rang înalt și organizarea ministerelor sunt sub constantă atenție publică. Reorganizările în sectorul public sunt adesea discutate în raport cu eficiența serviciilor oferite cetățenilor și cu adaptarea la standardele internaționale de management administrativ.