Reintegrarea socială și economică a veteranilor trebuie să devină o componentă centrală a procesului de reconstrucție a Ucrainei, conform unei analize publicate de Stockholm Centre for Eastern European Studies. Kostiantyn Tatarkin, consilier tehnic pentru problemele veteranilor la IREX Ukraine, susține că sprijinul financiar nu trebuie să fie singurul instrument al politicii publice. Autorul propune direcționarea resurselor către recuperare medicală, sănătate mintală, educație și servicii comunitare, solicitând Uniunii Europene să includă aceste obiective în instrumentele de sprijin bugetar.
Cadrul juridic actual al Ucrainei pentru protecția veteranilor se bazează pe o lege adoptată încă din 1993. Deși acest act a trecut prin numeroase revizuiri, Kostiantyn Tatarkin consideră că arhitectura sa fundamentală nu a evoluat suficient pentru a gestiona realitatea războiului de amploare. Sistemul actual clasifică beneficiarii pe categorii și le oferă drepturi specifice, însă numărul persoanelor care necesită sprijin pentru revenirea la viața civilă s-a extins masiv, depășind capacitatea actuală a structurii de protecție socială.
Analiza subliniază că transferurile financiare nu pot înlocui servicii esențiale precum formarea profesională sau managementul individual al cazurilor. Un exemplu este plata acordată înaintea Zilei Independenței, care pentru anul 2026 vizează 1.417.385 persoane cu statut de „participant la ostilități”. Această prestație de 1.000 UAH per persoană, echivalentă cu aproximativ 20 EUR, reprezintă un angajament bugetar de circa 27 de milioane EUR, o sumă care poate deveni dificil de modificat dacă este transformată în drept recurente.
Un alt instrument menționat este programul experimental Veteran Sport, lansat în 2025 pentru finanțarea activităților fizice. Beneficiarii pot primi 1.500 UAH pe trimestru pentru utilizarea sălilor de sport sau a piscinelor. Datele Ministerului ucrainean pentru Veterani indică faptul că peste 200.000 de persoane participau la acest program în primul trimestru din 2026. Autorul estimează că, la un nivel maxim de participare, acest program ar putea necesita aproximativ 29 de milioane EUR într-un an.
Pentru a evita riscurile identificate în modelul Croației, unde cheltuielile pentru veterani au ajuns la 1,7% din PIB în 2007, se recomandă evaluări periodice ale programelor. Kostiantyn Tatarkin propune ca resursele să fie mutate către nivelul local, deoarece serviciile de recuperare și sprijinul psihologic sunt furnizate de municipalități. De asemenea, responsabilitatea trebuie distribuită între mai multe ministere, nu doar între cel dedicat veteranilor, pentru a asigura o integrare eficientă în piața muncii.
Procesul de reconstrucție a unei țări după un conflict major implică nu doar refacerea infrastructurii fizice, ci și gestionarea capitalului uman. În astfel de perioade, stabilitatea bugetară și eficiența serviciilor sociale sunt cruciale pentru prevenirea dependenței de transferurile de bani. Integrarea veteranilor în forța de muncă activă este considerată un factor esențial pentru refacerea capacității economice și a funcționării comunităților locale pe termen lung.