Numărul de zile de concediu de odihnă la care are dreptul un angajat nu este determinat automat de vechimea în muncă în toate sectoarele de activitate. Codul muncii stabilește o limită minimă obligatorie la nivel național, însă durata efectivă este influențată de contractul individual de muncă sau de normele specifice unor categorii de personal. Dreptul la repaus se calculează pe baza zilelor în care salariatul ar fi trebuit să lucreze, astfel încâ zilele de sărbătoare nu scad din numărul de zile de concediu.
În sectorul privat, orice salariat beneficiază de un concediu de odihnă anual plătit, indiferent de funcția ocupată sau de vechimea acumulată. Conform articolului 145 din Codul muncii, durata minimă a acestui concediu este de 20 de zile lucrătoare. Nu există în legislația generală a sectorului privat o grilă care să majoreze automat numărul de zile odată cu experiența, deoarece durata este stabilită în contractul individual de muncă, respectând doar limita minimă legală.
În administrația publică, durata concediului este reglementată de Hotărârea nr. 250/1992 și depinde direct de numărul de ani lucrați. Salariații din acest sector beneficiază de 21 de zile lucrătoare dacă au o vechime de până la 10 ani, dar această durată crește la 25 de zile dacă au depășit pragul de 10 ani de muncă. Această diferențiere este o regulă clară pentru funcționarii din sectorul public, spre deosebire de mediul privat unde termenul este negociabil.
Regulile diferă și pentru alte categorii de angajați din sectorul public, precum cei din regiile autonome sau unitățile bugetare. Pentru aceștia, durata poate varia între 18 și 25 de zile lucrătoare, în funcție de vechime: 18 zile până la 5 ani vechime, 21 zile între 5 și 15 ani și 25 de zile peste 15 ani. Personalul din cercetarea științifică beneficiază de un număr de zile distinct, de la 24 la 28 de zile lucrătoare, în funcție de experiența acumulată.
În ceea ce privește tinerii de până la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 de zile lucrătoare, calculată pe baza vârstei deținute la data de 1 ianuarie. Salariații care au lipsit din cauza concediilor medicale sau a celor fără plată pot pierde dreptul la concediu pentru anul respectiv. Dacă lipsa de la serviciu a fost de cel puțin 12 luni pe parcursul a două sau mai mult de ani calendaristici, se acordă un singur concediu la reluarea activității.
Concediul de odihnă poate fi împărțit în mai multe perioade, cu condiția ca una dintre fracțiuni să fie de minimum 15 zile lucrătoare. Salariații nu pot primi compensații financiare în locul concediului de odihnă atât timp cât raportul de muncă este activ. În cazul în care se încheie contractul individual de muncă, compensarea zilelor neefectuate devine posibilă. Această regulă asigură respectarea scopului de odihnă a angajaților.