Piața editorială din România se confruntă cu o criză complexă, definită de o suprapunere de factori economici și educaționali care amenință supraviețuirea industriei. Bianca Mereuță, fondatoare a Editurii Signatura, descrie situația actuală ca fiind o criză stratificată, în care fragilitatea rețelei de distribuție și schimbările fiscale recente au accelerat declinul unei piețe deja vulnerabile. Datele indică o creștere minimă a cifrei de afaceri în 2025, în timp ce profitul net al editurilor a suferit o scădere semnificativă.
Unul dintre principalele elemente care afectează sectorul este decizia guvernului de a majora TVA-ul aplicat cărților de la 5% la 11%, o măsură implementată de la 1 august 2025. Această schimbare fiscală este văzută ca o lipsă de viziune educațională, având în vedere că o reducere de 1% din TVA ar putea genera o creștere de 2,7% în numărul de cărți achiziționate. În acest context, piața de carte se luptă să rămână relevantă într-un mediu în care consumul este în scădere.
Problema este agravată de un nivel scăzut de alfabetizare funcțională și de lipsa unui obicei de lectură consolidat prin sistemul de educație. Conform studiilor, o mare parte din populația României nu a citit nicio carte în ultimul an, fiind influențată de concurența platformelor de streaming și a jocurilor video. Bianca Mereuță subliniază că este extrem de dificilă construirea unei piețe de carte într-o țară care nu reușește să formeze o bază de cititori activi.
Infrastructura de distribuție și rețeaua de librării traversează o perioadă de contracție accelerată, afectând în mod direct editurile independente. Pentru produsele de înaltă calitate, precum albumele ilustrate, costurile de producție ridicate devin o barieră suplimentară în fața taxelor mai mari. Această situație pune în pericol diversitatea editorială și poate duce la dispariția editurilor mici, care nu pot absorbi creșterile de costuri și schimbările în comportamentul de consum.
Pentru revitalizarea industriei, se propun măsuri precum revenirea la o cotă de TVA de 5% sau chiar zero, similară cu modelele din Cehia sau Irlanda. De asemenea, este necesară instituirea unui Fond Național pentru Carte și Lectură, pentru a asigura finanțare pentru traduceri și dotarea bibliotecilor. Fără o strategie de finanțare și programe de lectură structurate, sectorul va rămâne dependent de fluctuațiile politice și de o piață cu venituri reale în scădere.
În contextul economic actual, România se confruntă cu o investiție foarte mică în cultura scrisă, alocând doar 0,07% din PIB pentru Ministerul Culturii. Această cifră este cea mai mică raportată la nivelul Uniunii Europene, ceea ce limitează capacitatea statului de a susține programe de educație și dezvoltare culturală. Această realitate macroeconomic reflectă dificultatea de a construi o infrastructură culturală durabilă și predictibilă în țară.