Noul design al Aeroportului Internațional Henri Coandă București, caracterizat prin pardoseli cu culori intense și forme geometrice, a provocat numeroase reacții pe rețelele sociale. În timp ce utilizatorii au criticat aspectul vizual al noii amenajări, unul dintre arhitecții implicați în proiect a intervenit pentru a explica viziunea din spatele conceptului de design. Această dezbatere a evidențiat contrastul dintre percepția publicului și intenția de proiectare a spațiului aeroportual.
Jurnalistul Florin Negruțiu a criticat dur aspectul general al celui mai mare aeroport din România, descriindu-l într-o postare pe Facebook drept o „haltă comunală numită pompos Aeroportul Internațional Henri Coandă București”. Acesta a folosit o metaforă despre un dealer de gresie care ar fi oferit culori la suprapreț pentru a explica haosul vizual. Comentariile de pe internet au fost pline de ironie, unii utilizatori comparând designul cu lucrările pictorului Piet Mondrian, în timp ce alții au întrebat de costul acestor lucrări.
În ciuda criticilor, arhitectul echipei de proiectare a explicat că obiectivul principal a fost crearea unei identități arhitecturale coerente pentru un aeroport care a fost extins treptat prin adăugarea de corpuri de clădire diferite. Pardoseala a fost concepută ca o compoziție grafică de mari dimensiuni, care se desfășoară pe tot parcursul terminalului. Liniile și suprafețele colorate au fost integrate astfel încât să alterneze cu zonele neutre, variind intensitatea cromatică în funcție de spațiul pe care îl traversează călătorii.
Strategia vizuală prevede o tranziție de la discreție la intensitate pe măsură ce pasagerii înaintează în terminal. În zonele publice de la intrarea de la stradă, culorile apar sub formă de linii ocazionale pe un fundal gri majoritar. Pe măsură ce persoanele se deplasează spre zonele de îmbarcare, compoziția devine mult mai densă, evoluând spre un caroiaj bidirecțional complex. Arhitectul a descris acest proces ca pe un „mare canvas arhitectural” care transformă experiența vizuală a vizitatorilor.
Provocarea tehnică a constat în unificarea unor spații care nu au fost proiectate inițial ca un ansamblu unitar, fără a modifica structura funcțională a clădirilor existente. Echipa a urmărit ca elementele de iluminat, plafoane și pardoseli să facă parte dintr-un vocabular arhitectural comun. Conform arhitectului, un aeroport reprezintă unul dintre cele mai importante spații publice ale unui oraș, fiind prima experiență a locului pentru cei care îl vizitează, motiv pentru care unitatea vizuală este esențială.
Aeroportul Internațional Henri Coandă București funcționează ca principal punct de conectivitate aeriană a țării, fiind o infrastructură critică pentru transportul internațional. Dezvoltarea și modernizarea terminalelor acestui aeroport implică adesea proiecte complexe de reamenajare a spațiilor existente pentru a asigura un flux eficient de pasageri. Aceste intervenții arhitecturale urmăresc adaptarea capacității de primire la cererea actuală de zboruri din regiune.