Nivelul apei de la lacul Gura Apelor din Retezat a scăzut într-un mod neobișnuit, schimbând decorul natural al zonei. Această retragere a apelor a permis vizualizarea unor urme ale vechilor șantiere montane, unde mii de români au lucrat timp de peste un deceniu. Pe malurile lacului, care se află la peste 1.000 de metri altitudine, se pot observa acum elemente care anterior erau acoperite de apă.
Pe țărmurile lacului pot fi observate traseele drumurilor tehnologice și terasele care au fost amenajate pentru transportul materialelor de construcție. De asemenea, suprafața redusă dezvăluie fundațiile unor construcții industriale, piloni masivi din beton și rămășițele instalațiilor folosite pentru prelucrarea și sortarea rocilor necesare ridicării barajului. Malurile abrupte, afectate de eroziune, expun straturi de pământ și piatră, în timp ce pe fundul lacului se regăsesc suprafețe de mâl uscat, crăpat și bolovani.
Situația este similară cu cea a altor lacuri de acumulare din România, care sunt afectate de secetă. Dan Plaveti, președintele Directoratului Hidroelectrica, a declarat că debitele de pe Dunăre sunt cu 30-40% sub mediile multianuale, iar pe râurile interioare, debitele sunt sub 50% din valorile obișnuite. Din cauza acestor condiții hidrologice nefavorabile, gradul de umplere al lacurilor de acumulare este în prezent sub pragul de 50%, ceea ce afectează producția de energie.
Hidrocentrala Retezat, care este alimentată de acest lac, are o putere instalată de 335 MW și a fost pusă în funcțiune în 1986. Pentru a asigura funcționarea în siguranță pentru încă 30 de ani, Hidroelectrica a semnat în mai 2026 un contract de retehnologizare în valoare de aproximativ 188,5 milioane euro. Proiectul vizează modernizarea generatoarelor, instalarea sistemelor de automatizare SCADA și înlocuirea echipamentelor hidromecanice, precum vanele fluture și cele sferice.
Construcția barajului Gura Apelor a implicat peste 12.000 de oameni, inclusiv ingineri, constructori, militari și tineri brigadieri, începând cu anul 1975. Barajul are o înălțime de 168 de metri și a utilizat peste nouă milioane de metri cubi de rocă. Pentru realizarea acestui proiect masiv, au fost săpate aproape 50 de kilometri de galerii subterane în Munții Retezat, printre care o galerie betonată de peste 18 kilometri care conduce apa către hidrocentrală.
Producția de energie hidroelectrică în România depinde direct de debitele râurilor și de rezervele de apă disponibile în lacuri. În perioadele de secetă prelungită, gestionarea acestor resurse limitate devine critică pentru menținerea siguranței sistemului energetic național. Prognozele hidrologice indică faptul că debitele rămân sub mediile multianuale, ceea ce impune o utilizare foarte disciplinată a rezervelor de apă din lacurile de acumulare.